Un paienjenis de conducte tehnologice caruia nimeni nu le stia rostul si folosul sau daca functioneaza ori este dezafectata. Unii luau conducte si puneau jgheaburi, altii considerau nerentabile jghiaburile si remontau conductele. Toata lumea lucra pe rupte dar nimeni nu stia de ce. Nimeni nu era capabil sa stapaneasca lucrarile, mizeria si sectia respectiva. Dar toti erau innebuniti cu lucrul. Colac peste pupaza, cineva a blocat igrosetoarele cu garnituri de cauciuc. De aici a rezultat ca, unde trebuia sa curga lesia, nu curgea si unde nu trebuia sa curga, curgea din toate partile. Cu tot ce ti-am povestit aici cred ca nimeni nu-si poate imagina ce a fost acolo. Erau lucruri care depaseau puterea de intelegerea unui om normal. Dupa un an si jumatate putin s-a mai rezolvat dar, in mare, era aceeasi nebunie. Cam atunci am plecat si eu de acolo si m-am angajat la autobaza. Intamplarea pe care vreau sa ti-o povestesc s-a petrecut dupa plecarea mea de la ceanuratia Sasar, la vreo cativa ani. Seful pazei era un haidamac de aproape doi metri si vreo suta cincizeci de kilograme. El facea urmatoarele relatari in procesul verbal la predarea schimbului: “Eram in al doilea rond de verificare a paznicilor. Era ora doua dimineata. Rondul l-am inceput invers de cum l-am efectuat la ora 23. Am facut asta, intrucat la postul trei aveam un tanar, care nu a inteles inca faptul ca nu facem numai ceea ce ne place, pana acum este adevarat ca nu l-am surprins in nici o pozitie care sa fie “afara din joc”, dar cu noile descoperiri facute acum in uzina noastra, paza era cheia succesului uzinei, atat in vinderea produselor in “interior” cat si in castigarea de debusee la export.
Din cate mi-a spus seful de laborator, incheierea cercetarilor va fi o lovitura in stil mare, care va face mai multi bani decat banii ce s-au facut prelucrand aurul. Cu aceasta ocazie l-am intrebat, spuse seful pazei, pe seful de laborator:
-Domnu’ sef de laborator, de ce nu chemati paza militara sau s-o preia MAI-ul, daca operatiile sunt asa de importante?
– Vezi, Vasile, interveni seful de laborator, de cand lucrez la aceasta tema, simt ca cineva ne supravegheaza…Si asta in tot timpul…Daca noi am schimba paza sunt sigur ca “acel cineva” care ne urmareste – sau poate ca este numai o iluzie de-a mea – dar eu asa simt, de cand ne ocupam de aceasta cercetare, si acest metal este atat de rar si de scump in orice tara – ei, schimbarea pazei pentru acest lucru, pentru acei care ne urmaresc, ar fi certitudinea ca noi am reusit. Cum de aici si pana la granita, intr-o masina ajungi intr-o ora, ar fi foarte periculos de facut valva.
– Va inteleg, zise seful pazei si pleca sa-si faca datoria. Acum avea impresia ca-i mai agitat, mai nervos si in fiecare om vedea un infractor. Sincer vorbind si cu subordonatii uneori era nedrept. Le imputa ca nu sunt suficient de vigilenti, vorbesc in post, nu intotdeauna ii gasesti exact in post si multe altele. Dar cui nu-i poti gasi defecte, daca umbli dupa ele?
“Era ora doua, continua derularea procesului verbal al sefului de paza ca sa nu fiu vazut de baiatul pe care-l banuiam ca “ma trage pe sfoara” dormind, m-am furisat pe langa compresoarele rotative. Aici galagia era mare si ma puteam strecura pe langa un perete mai putin luminat, chiar deasupra canalului de scurgere si puteam privi direct in postul cu pricina.