Ea s-a simtit pe drept jignita, intrucat Todut s-a prezentat ca necunoscator al limbii maghiare si acum face el oficiul de “traducator”. Achim la aceasta replica a Evei i-a dat “raspunsul” lui Todut: “asa-i daca intri in gura prostilor”.
Todut l-a privit crunt pe Achim, privire de care s-a bucurat si el din partea Evei, dupa care intre Todut si Achim s-a pornit o discutie atat de violenta incat crede-ai ca se vor pocni in cap. Din aceasta furtuna, Achim si-a smuls mana din mana lui Todut si i-a replicat:
– Eva ne-a catalogat pe amandoi perfizi, si se uitau in urma ei cum pleaca. A mai zis, continua Achim, ca nu suntem capabili sa facem cunostinta c-o fata, nu avem alta metoda numai ca nu-i cunoastem limba. Ne dispretuieste.
– Mai Achim, de unde dracul a pornit aceste vorbe?
– in prima faza toate se desfasurau normal pana mi-ai raspuns tu la ce te-am intrebat. Cand a auzit cat de corect ai rostit meseria tatalui meu, gandesti c-ai oparit-o. Mi-a spus ca esti un prefacut si vrei sa-ti bati joc de ea, de aceea nu ai vorbit “numai cu ea ungureste” si vrei sa razi de ea cum o “rupe” pe romaneste. Sper ca in acesta situatie, nu doresti sa te felicite?!
– Achim, eu te-am adus aici, sa-i explici Evei, ca, in saptamana viitoare n-o sa ne mai putem vedea fiind plecat pentru totdeauna din oras, doream sa-mi iau ramas bun si sa ne despartim ca prieteni. De cumva vrea sa-mi dea adresa, m-oi stradui sa-i scriu si vom vedea cum vor evolua lucrurile in continuare… Si acum tu, de dragul de a-ti “plimba” distinsa ta persoana prin fata ei, si-ati baga nasul in discutiile noastre, m-ai bagat intr-un rahat. Te lauzi ca esti capabil sa faci o fapta caritabila, si nu te poti abtine sa nu te “dai mare” tacand dintr-o fapta buna o cacialma. Mersi domnule! O ajunge pe Eva din urma, o saluta si pleaca.
Totul era compromis si la tensiunea la care au ajuns discutiile, o remontare a lor era imposibila. Ce s-a mai putut face a facut, a plecat, jenat vizibil de “rezultatul” convorbirilor. Necazul mare nu era ca pleaca acasa, nu mai stia daca se v-a mai reintoarce. Doamne cand te gandesti ce-a vrut el de la aceasta intalnire si ce-a iesit! A uitat ca: “al treilea in dragoste n-are rost”.
intre ce imagine ar fi dorit sa-i lase Evei si ce-a inteles ea, ca-i perfid, nesincer, el care a simtit acel aflux de sinceritate ce-1 inconjura in prezenta ei si bineinteles ca este si a fost sincer pana in momentul, cand i-a venit ideea nefericita de-asi “imbunatati'” imaginea si randamentul verbal, apeland la Achim.
Era sigur ca in acel moment nu se pregatea sa-si scrie memoriile, dar parca simtea nevoia de-a nota undeva marea frustrare ce-o resimtea din aceasta intamplare. Sa stii ca exista undeva pe lume o fiinta, careia i-ai dat impresia despre tine ca esti cu totul altfel decat esti tu si, mai ales, ca imaginea totala era in defavoarea ta, era dureros si descumpanitor pentru Todut. Convins ca nu va trece mult timp si ea isi va da seama de adevar, va realiza ca de fapt era o greseala, dar, pentru moment, in sufletul lui s-a cuibarit o grea tristete pentru neputinta-i de-ai alina sau indeparta, macar pentru cateva ceasuri acele banuieli degradante pentru el.
in scurtul timp ce i-a mai ramas de stat in acest oras se inscria si ultimul examen ce mai urma sa-1 dea. Daca cu invatatura nu a avut si nu avea probleme, in schimb, in dragoste iesise lamentabil gandindu-se la acea nefericita intamplare. Si daca te gandesti ca aceasta minunata fata aparuse ca o ofranda, in aceasta atmosfera stresanta inerenta la terminarea unei scoli. Ar fi fost un corolar al incheierii activitatii in acel oras al tineretii, unde si el si-a depanat zi de zi adolescenta.
in prima duminica ce-a urmat dupa evenimentele derulate intre Todut si Eva, parca special oferita tristetii, a aflat ca si de nu se petreceau respectivele evenimente, Eva tot ar fi lipsit din oras, trebuind sa plece acasa. Todut cu sufletul greu dupa reprosurile primite, purtandu-si umilirea primita cu el, a parasit curtea internatului, poate mai scapa de starea aceasta de “niciunde”, care efectiv ii macina putinele ore de care mai dispunea. in plimbarile lui, Todut avea deja tabieturi. Cauta strazile cele mai retrase, cu aflux mic de circulatie, cu mai putin zgomot, gandindu-se ca pe aceste strazi a umblat si “Batranul” Ziffer; pictandu-le. El isi bucura ochii direct “in natura”. intr-un capat de strada laturalnica, o imagine-1 tinteste in loc… Pur si simplu era de nedezlipit de acel loc… in celalalt capat al stradutei, a zarit o fiinta abia cunoscuta, dar nespus de dorita, despre care pana in acest moment n-a avut nici un indiciu de unde s-o poata lua si acum Ea se afla in fata lui.