Constata, pentru prima oara in viata, ca pe lumea aceasta mai exista inca o fiinta care tinea la el, caruia-i pasa de el; era pretuit, cu toate ca el era numai atat cat se vedea, un simplu absolvent de liceu, cu “bacul luat”, cu foarte multe planuri, dar cu foarte putine certitudini. Daca fata aceasta superba il regreta inseamna ca nu era chiar cea mai neinsemnata fiinta din lumea aceasta, nu era un “simplu nimic”… Linistindu-si propriul suflet, era incapabil sa faca acelasi lucru si pentru Eva. in acel moment, cea de care uitasera, matusa Evei, ca ea era “doamna”, intervine:
– Te pot ajuta. iti cunosc foarte bine situatia materiala si-ti pot facilita anumite lucruri. Pot sa-ti rezolv o repartitie pe un apartament am si o promisiune certa pe un post de functionar, daca asta vrei, poti primi si buletin de oras!
Pana in acel moment, pentru lipsurile indurate, poate am invinovatit pe oricine, ca poate numai aceste lipsuri ma faceau sa ma intorc acasa, dar acum, cand mi se ofereau toate, daca le refuzam, puteam sa fiu considerat cu adevarat un ticalos. Sa te afli dintr-o data posesorul a tot ce-si poate dori un barbat, tot ce se poate spera de la o viata: casa, masa si iubita… si sa refuzi toate acestea? De fapt ce refuzai? Stiai ca toata viata vei fugi dupa un serviciu, dupa un buletin de oras, dupa un apartament. Acum reiesea clar ca tu, de fapt, ii acorzi singurul refuz, EVEI.
Matusa Evei observa atenta transfigurarile de pe fata lui Todut, pentru ea era clar ca dintre cei doi tineri numai Eva era indragostita si de aici incepeau toate diferendurile. Sufletul fetei ardea, si cu toate ca baiatul o respecta si se purta ca atare, nefiind constient ca in acea conjunctura si in acele momente dragostea lor nu poate avea nici un viitor, el necunoscand dinainte posibilitatile care astazi i-au fost dezvaluite si care nu au jucat nici un rol intre tineri. Todut inainte de acest moment, a privit posibilitatile reale la care putea aspira si realitatea 1-a impiedecat sa nu se arunce in valtoarea dragostei, sa nu-si doreasca ceea ce nu poate ajunge. Asa s-a vazut astazi plangand pe umarul Evei si ea pe umarul lui, poate ratandu-si sansa vietii.
Multiplele preocupari ocazionate de terminarea scolii, precipitandu-se, l-au absorbit total pe Todut, in momentul cand i-a aparut Eva in viata lui. Eva era ceva nou, ceva proaspat intre atatea obisnuinte scolare. O fiinta draguta, agreabila, o companie placuta, merita sa, dar el n-a avut niciodata pretentii la inima fetei. Nici nu era rost. inainte de aparitia Evei, “planurile” lui erau “facute”. El s-a bucurat de placerea timpului acordat de Eva, nici prin cap nu i-a trecut, ca Eva i-ar fi putut oferi TOTUL. Cand se intalnea uneori cu Eva, Todut avea impresia ca face o repetitie pentru o viitoare prietenie, pentru o viitoare dragoste. Atentia deosebita cu care-si alegea “rostirile”, expunerile care sa-1 reprezinte ca pe o pers6ana politicoasa, tandra, crea intre ei o ambianta deosebita, placuta, de-o tinereasca bucurie. Se parea ca acest fel de derulare a intalnirilor, a fost vazut asa numai de Todut, lucru care 1-a facut sa poata petrece clipe minunate in prezenta Evei dar niciodata negandind la o altfel de angajare pe plan sentimental, lucru ce l-a putut tine departe de focul dragostei. Aceste forme de intalniri, nu erau identice in cantitati sentimentale si pentru Eva. Ea fiinta sensibila, avand toate atuurile pentru realizarea acestui inaltator sentiment, dragostea, care a venit intr-un timp neprielnic, evolutia evenimentelor deceptionand-o profund, trecand de la o stare de frustrare, cu care de fapt au inceput, la cel mai nobil sentiment posibil DRAGOSTEA.
Poate ca in prima faza sa-1 fi inteles pe Todut si dorinta lui de-a avea o companie placuta in persoana ei si, din cate s-a vazut, a si fost de acord cu el, dar cum bine se stie in materie de dragoste, acordul inimii nu-1 facem noi, nu noi suntem aceia care-i acordam frecventa, de abia cand simtim lantul ce ne prinde, ce ne inconjoara si ne robeste, ne dam seama cat pretuim in aceasta “intreprindere”. Uneori ne-o dorim, dar de cele mai multe ori. dragostea se infiripeaza fara propria participare.
Todut si Eva aveau aceeasi varsta si, cu toate ca orele petrecute impreuna nu insumau nici macar o jumatate de zi, au trait clipe deosebite, mladitele dragostei reusind ai le infiripa in sufletul Evei. Din felul cum l-a imbratisat, din tristetea gesturilor, era evident ca Eva iubea si asta nu oricum, ci din toata fiinta si cu toate puterile ei, si de cate nu ar fi capabila o fiinta de 17 ani, care mai este si indragostita? Inima ei era in grea suferinta si pentru moment nimeni si nimic n-o putea ajuta, nu-i putea micsora suferinta… Toate aceste sentimente, apasau greu pe inima«i, dar cel mai insuportabil era gandul ca, acest flacau pe care-1 iubeste, pleaca… se despart si poate n-o sa-l mai revada niciodata…