Urmatoarea pereche, sotul era presedinte de sindicat, deci… perechea a treia, ii reparase candva masina si se facea din nou de-o reparatie. A patra familie prezenta intre ceilalti, se zvonea ca sunt rude de departe cu “cineva”, nu se stie niciodata… Despre ultima pereche din “randul intrusilor” nu se cunostea nimic. De fapt nu era ce sa se stie, intrucat ultimii chiar “erau” o diversiune, prin care “Domnul director”, adunand cinci familii modeste, cu modeste stari sociale, facea “dovada” ca-si iubeste subalternii, daca i-a invitat la aceasta sarbatoare a familiei Domniei Sale si in general, dorea sa se “observe” ca dansul se simte bine si se distreaza bine, alaturi de oamenii simpli, pe care nu-i asa,… ii iubeste!
Dar sa revenim la aceasta petrecere, unde doamnele barfeau acerb actuala moda, si persoanele care o poarta, tinerele in speta, neagreate in acest juriu, care demult nu mai aveau ce arata, pentru a atrage atentia. Nu-i vorba ca nici tinerele doamne si domnisoare nu agreau “senatoarele de drept” pentru bogatia ce o aveau si aici si-o materializau prin tinute cu preturi exorbitante si bijuterii… nemaivazute.
Lui Todut nu-i scapa faptul ca, nimeni nu vorbea politica… Era un paradox. Ori unde mergeai se vorbea politica, si aici la o adunare cu scop politic, numai de asa ceva nu se auzea. Candva, un diplomat pervers nota: “Doamnele nu povestesc despre politica, ele o fac” Se pare ca, cel putin cu povestitul asa era, cat priveste modul cum “o fac”, ramane sa mai si vada, intrucat era clar ca nu acesta era subiectul de anturaj al doamnelor. Intr-un alt grup, majoritar “barbatesc”, rabufneau unele tonuri, nu chiar ortodoxe, intre partenerii de grup. Vocile tindeau sa devina iritante, nu numai pentru membrii grupului respectiv, ci pentru toata adunarea care era deja in expectativa, intrucat doi combatanti, isi aruncau vorbele precum impungeau floretistii.
Pentru “realizarea” acestei atmosfere “barbatesti”, s-a folosit eternul subiect devorat si disputat de barbati: FEMEIA. in esenta, un individ prezentand o casnicie cam sleampata, casnicie in care, dupa un anumit numar de ani, femeia si-a cam devalorizat farmecele avute “candva”. Tipul, care povestea, mai in varsta de altfel, era cinic, si punea problemele lui in spatele altora, un barbat care-i cauta defecte nevestei sale pentru a-si “dedica” in liniste si integral timpul cu alte femei. Unul dintre cei care-1 ascultau, ii da o replica:
– Domnule Stiru, ca barbat, doresc sa va spun ca am studiat femeia si preocuparile ei, as putea spune, in toate ipostazele. Descoperirea mea este ca: “intr-o casnicie este nevoie de doi parteneri”. Doresc sa fiu bine inteles, intrucat nu este vorba de doua persoane de sex opus, ci de doi parteneri in concurenta, si nu in posesie. Mai explicit, fac apel la memoria dumneavoastra, si va rog sa va ganditi, ce momente placute ati trait cand v-ati cunoscut, prietena, nevasta, in general si cum va comportati acum cand doriti sa cunoasteti o femeie. Barbatii in acele momente traiesc o stare speciala, specifica, de euforie, de inaltare minunata. Va spun acest lucru, deoarece, imediat dupa consumarea acestui fapt, nu mai folosim acele metode tandre de apropiere, le uitam definitiv. Stiti si dumneavoastra ca ori cine doreste sa cunoasca o persoana,o alta fiinta, radiaza unele sentimente care-1 prezinta “infloritor” in fata persoanei respective, care, daca-i accepta sentimentele, se ingrijeste sa fie placuta, atragatoare, interesanta, chiar captivanta… Daca, va urma si casnicia, partenerii de viata, automat cred ca, in acea casnicie au unele drepturi. Altfel spus, devin posesivi, poate chiar aroganti si sentimentele acelea frumoase de inceput de cunoastere, care radiau din ei si-i apropiau unul de altul, sunt strivite si dispar definitiv. in casnicie sotii au niste drepturi, dar ele sunt drepturi in casnicie, nu in dragoste… in dragoste, nu exista senatori de drept, ci doar luptatori… Cine doreste sa fie iubit, este obligat sa se faca, placut, adulat de propria sotie sau sot…
Adevarat este ca-i obositor uneori, sa fi tandru, dragut, placut, indatoritor, atent cu partenerul, 20-30 de ani de casnicie, dar cine-si doreste DRAGOSTEA, si-o cultiva continuu… ca orice fruct. Nu se poate PRIMI nimic daca nu DAI. Cati dintre ce-i aflati aici bunaoara, s-au gandit dupa 20 de ani de casnicie, sa fie macar o noapte amantul sau amanta propriului SOT si s-o mai si faca! Nu se stie, dar se stie ca cine reuseste in acest efort are o casnicie fericita. Ce-i ce n-au indraznit, s-au blazat, s-au obisnuit unul cu altul si mai arunca cate-o ocheada in curtea vecinului.
Sper ca acum ti-ai dat seama de ce esti un nimic in propria-ti casnicie, si cine-i NIMENI acasa, e nimeni si in societate!