IPOSTAZE ALE EPIGRAMEI: POETICA

O epigramă nu e tocmai un riff de corzi progresive stimulate de buricul degetelor într-un mod repetitiv ca bază pentru crearea unei compoziţii muzicale mai ample. Evident. Ea nu are nevoie de un preludiu intens şi recurent de zăbovire migăloasă şi o stilizare îndelung cizelată. Ceva nu se potriveşte în imaginea unui trubadur cu glas suav recitând o epigramă stifoasă, apoi un alt menestrel cu o lăută în braţe, care-i îngână versurile. E mai degrabă un blitzkrieg la zi, relevant pentru folosirea unor anumite construcţii stilistice desprinse din existenţa “beligerant” — socio-istorică; construcţii accesibile şi familiare publicului. Versificat, intempestiv şi cu o tendinţă dezarmantă pentru ţinte (uneori îţi iese, alteori “tabăra” adversă îţi atacă flancurile cu propriile tale arme! — efectul de recul), planul de atac ar putea fi rezultatul unor fenomene de interferenţă şi implicaţie.

Expresivitatea unor îmbinări de cuvinte oferă un alt fel de comunicare receptorului. El poate fi intenţionat purtat către alte zone de joacă a sensurilor, ca mai apoi “linia de bătălie” să se deplaseze cât mai adânc pe teritoriul său de reflectare. Cititorul poate rămâne surprins de efectivitatea strategiei autorului. Vom urmări câteva ipostaze din anul IV, Nr.l (13) martie 2009 şi Nr.2 (14) iunie 2009 ale revistei “Spinul”, în care figurile de stil sunt pretextul unor manevre abile de obţinere a unor avantaje ce măresc efectul surprizei.

In epigrama După lungă aşteptare, de Ioan Şiman, observăm una dintre figurile plasticităţii şi anume, epitetul: “O fată scumpă te seduce, // Scăldată-n zgomotos ecou: // Vezi clipa ce noroc ţi-aduce… // Când colo, nu-i nimica nou.” Climaxul poeziei se clădeşte treptat într-o ademenire lentă, precum un miraj promiţător, iar epitetul te convinge, până la un punct, de concreteţea fonică a imaginii curând demistificată de ultimul vers. Un alt epitet în versurile următoare ale lui Ioan Fârte, Reclama – sufletul comerţului: “Vor să le tratez complet // Nişte dame ample-n graţii, // C-au citit pe internet // Cum că-s doctor în … vibraţii.” Determinantul (atr.) este elementul de rezonanţă al nucleului (subst.) care ne asigură de fineţea şi gingăşia damelor, oferind, totodată, o gestică comportamentală cât se poate de explicită. Seriozitatea se dovedeşte a fi una aparentă, întrucât poanta finală ne dezvăluie sufletul comerţului: curiozitatea sexuală.

Prof. Raluca Mărginaş