Cam acesta-i turismul, nu cum doresc unii de pe la noi, sa-i bage taranului “turismul” in propria-i casa. Cu asta te-as ruga sa incheiem aici capitolul despre munca altora, mai bine sa trecem la munca noastra, unde avem si-o licenta, si eventual ne mai si pricepem…
– Nu, nu e cazul. Eu si asa plecam, sunt foarte grabit, intervine Radu, si-1 parasi pe Todut, cu aceasta motivatie cam… neinteleasa pentru el.
Probabil “luatul” cuvantului, sa fi fost cauza acestei grabe. Nu se stie, dar se cunoaste ca unii se considera ofensati daca nu ei sunt ce-i care te “uimesc” cu “inteligenta” lor… in alt domeniu… Sa fi gafat Todut in acest fel fata de Radu?! Revazand aceste intamplari si-a amintit ca el asteptandu-si nevasta, dorea sa-si canalizeze gandurile spre ea, s-o revada cu ochi mintii. Nu-si explica de ce-i “apar” aceste amintiri perturbatoare, asa ca… Rememorand, isi mai aducea aminte, ca prin acea perioada a tineretii isi incepuse si serviciul, lucru care-1 stie oricine, iti cam bulverseaza viata particulara, care trece in planul doi, gandea Todut in aceste momente de asteptare. Apoi urmeaza perioada, destul de lunga, cand iti “cari” problemele de la serviciu acasa, ca dupa un timp, la o “trezire” sa constati cu stupoare, ca-au trecut o “legatura” buna de ani si tu cu “gandurile productiei” ai trait cu capul in butoi, viata ta intima, particulara, fiind o anexa a celei de productie, trairi, sentimente, copiii, au ramas pe planul II. Din tot ce-ai intreprins, a ramas in tine repetabilul program: TREZIRE-SERVICIU-SOMN. Atat ai fost zeci de ani. Uni se trezesc mai repede din “ciclu”, de regula necasatoritii ori cei carora le lipseste ceva, ori au multe insatisfactii. Acei casatoriti, ajung uneori sa depaseasca 40 de ani si inca nu realizeaza ca si-au irosit o buna bucata de viata, penduland incontinuu intre serviciu-casa…. Reluand si revazand aceste intamplari de viata, Todut si-a parasit gandurile tulburi si trupul i s-a incalzit de bucurie ca macar acasa, Dumnezeu i-a harazit o nevasta, care 1-a ajutat sa strabata acest tunel cu doua gauri, care este viata, si intre cele doua puncte de oscilatie: serviciu-casa. Avand, nevasta care-o are, a gasit in ambele capete ale tunelului si bucurii si satisfactii, care i-au permis sa nu observe intotdeauna ca viata “nu-i o plimbare in roz”. Aceste constatari l-au dus cu gandul la idila lor in tinerete, la dragostea lor, dragoste pentru Mara, pentru ce era ea, pentru cum “arata” ea, dar mai ales pentru modul cum erau receptate semnalele lui, de catre Mara. Fara aceste lucruri, posibil sa nu existe dragoste, si-i posibil ca ea, Mara, sa fi fost cea mai sensibila fiinta pe care el s-o fi intalnit, care 1-a inteles fara macar sa doreasca a se face inteles, care 1-a simtit, fara macar ca sa-si vorbeasca, era suficient si nu de putine ori, doar sa se uite unul la altul. Poate erau predestinati unul altuia, dar numai predestinatia nu-ti orneaza viata cu petale, pentru viata, pentru ce ai trebuie sa lupti ca sa o meriti si ei s-au dorit… si-au luptat.
Revenind la zilele din tinerete, cand Todut si-a luat diploma, dar a hotarat, vazandu-1 pe baiatul cu care discuta Mara, ca el Todut, e mai indreptatit s-o curteze decat “ala”, dar mai ales pentru a-si definitiva, odata pentru totdeauna, si aceasta situatie, aceste sentimente, care atunci erau foarte incerte, dar mai ales foarte bulversate, si care-1 zdruncinau psihic, nepermitandu-i reluarea a nici unei activitati.
Poate ca pentru majoritatea baietilor, aceasta cramponare, n-ar fi avut nici-un rost, dar pentru Todut se pare ca parerile altora, nu-1 tare impresionau. Si printre acest “alti” era si un prieten deosebit, Erno si pe el 1-a neglijat in aceasta “afacere” a sufletului sau.
Cu rabdarea unui sfant si-o consecventa de invidiat, Todut, cu diferite prilejuri si intalniri “accidentale”, s-a straduit s-o vada sa-i vorbeasca, lucru ce a renascut sentimentele si tandretea dragostei care incepuse a se infiripa cu cativa ani in urma.
Sa fi trecut vreo doua saptamani cand Todut, fiind aproape sigur de raspunsul ei, i-a pus intrebarea:
– Ma iubesti?
– Todut, tin la tine, dar vezi bine ca discut cu Alexandru, cu care nu ne-am certat si nici nu vad motivul pentru ce as face-o. Daca mai luam in considerare ca tu esti “acolo” si eu aici, nu-mi pot da seama de viitorul relatiei noastre. Tu ce raspuns ai la aceasta problema?
– Eu imi aduc aminte ce te-am intrebat si uite tu ce-mi raspunzi. Cred ca dilema-i alta, daca tu zici ca tii la mine, nu sunt probleme de nesurmontat, si fara a mai spune ceva, pleca…
in acele timpuri sarutul nu era un lucru obligatoriu la despartire.