Pe marginea
Şedinţei din 20 martie a clubului “Spinul”

În primul rând se observă un absenteism destul de ridicat al membrilor cenaclului la această şedinţă. Cum absolut toţi membrii “Spinului” sunt persoane de caracter, nu se pune problema neseriozităţii, a lipsei de dragul de-a absenta. Domnul Mihai este “separat” de colegi de-o mai veche răceală care-l iubeşte nespus şi care încearcă să se cuibărească an de an în trupul domniei sale rebegindu-l, dar ce este mai greu că nu ne putem întâlni cum ne doream. Desigur că Domnii Şiman, Filip şi Bud l-au mai vizitat şi acasă. La persoane de vârsta noastră, în afară de încurajările date de medic, nu încerca tu să-i spui mai multe unui suferind. El ştie cum se simpte, se cunoaşte şi banalităţi, până acuma, a auzit destule. Dacă domnul Mihai este răcit cu o bronşită rebelă, pe domnul Bud îl încearcă reumatismele cu dureri uneori de nesuportat. Faptul că aceste neplăceri sau boli s-au pus stăpâne pe sănătatea colegilor este un fapt cu totul neplăcut, costisitor, chinuitor şi mai ales depresiv şi afectează inclusiv activitatea cenaclului. Cu toate acestea, cu toate că nu suntem chiar tineri, felul acesta de prizionerat prin boală, cred eu că are o altă cauză, care n-are absolut nimic cu şubrezirea sănătăţii sau vârsta şi este de cu totul altă natură. Îmi permit să sugerez din experienţa mea, ca fiecare să facă anual un set de injecţii “B” care cel puţin şase luni crează imunitate la răceli, dar şi la stres. Problema este cu kilogramele. Dar, deh, nimic nu este fără revers. Ca să-mi explicitez şi cuvintele mai sus înşirate, pot aprecia că starea precară de sănătate, nu numai a domnilor cenaclişti, a lumii în general din această parte a ţării, are o cauză cu totul de altă natură. Aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, fiecare caracter uman este complectat cu unul sau mai multe hobiuri. Al meu este “apa” sub formele şi stările de agregare pe care le are. Pot să vă spun că Dunărea are 27 de posturi hidrologice cu miră pentru măsurarea cotelor apelor acestui fluviu şi se comportă ca o fiinţă uriaşă care uneori ne ocroteşte alteori ne pedepseşte. Mai pot să vă spun că dacă urcăm într-o plută la Merişor şi “ne lăsăm” pe ape la aceste debite nu avem nevoie mai mult de opt zile pentru a vedea Bara Sulina, folosind ca mijloc de locomoţie numai curgerea naturală a apelor. Timpul creşte la o lună dacă Dunărea şi afluenţii săi sunt la cotele normale. În paralel cu acest lucru am observaţii zilnice pe circa zece ani, a principalelor posturi care măsoară debitelor râurilor dar şi alte tipuri de observaţii meteologice. Din aceste date iese la iveală un lucru cu adevărat cutremurător şi a cărui finalitate încă nu se poate prevedea. Din media multi anuală a temperaturilor în Baia Mare, dar şi din numărul de zile înnourate în zona municipiului, reiese că aici în timpul iernii avem maximum 70 de zile înnourate. În această iarnă, până ieri am numărat 154 de zile fără soare. Acest lucru denotă că asupra sănătăţii noastre, a psihicului fiecăruia s-a manifestat o depresie conştientă sau nu, că însăşi căldura naturii este cu 3-4gC mai mică, că bolile îşi fac veacul, că microbii pe care ultravioletele i-ar fi distrus există. Lăsând grozăvia problemei altora, un alt absent, este prof. ddr. Gabriela Medan care şi-a dat Gradul didactic I şi cu toate că l-a luat strălucit şi-o felicităm, regretăm că a uitat de noi, acei care chiar dacă n-o puteam ajuta, măcar am fi încurcat-o ca să ştie că cineva mai are dreptul s-o şi împungă.
De bună seamă că această denumire a cenaclului a dat-o I. Şiman şi s-a gândit ca ea să-i semene. Împunător, uşor astenic, curbat spre “în jos”, ca ori ce şef ce se uită de sus în jos la subalterni. Cum fiecare clocim câte ceva, altfel ce rost are să porţi steagul curbat al “Spinului”, m-am gândit că nu v-a trece mult şi cenaclul nostru se va numi “Trandafira”, “Urzica”. Denumirile acestea feminine nu au nimic cu botezul uraganelor cu nume bărbăteşti. Un spin nu împunge dacă nu-i uscat, ori eu de câte ori vin la cenaclu mi se usucă gâtul şi cineva musai să dea de băut. Schimbarea compoziţiei cenaclului cu aceste infuzii de frumuseţi de profesoare, neapărat va aduce un reviriment şi în operă, denumire, în alcătuirea unor tablouri de frumuseţi, chiar dacă nu vom alege niciodată pe “Miss Spina”. Din această zi de 20 martie ne-au promis că ne vor onora cu prezenţa domnişoara profesoară Andreea Nagy, şi de astăzi, 3 aprilie domnişoarele profesoare Ciumău Maria şi Hendre Elena, două personalităţi ale catedrei de limbi a Liceului “Gheorghe Lazăr” din Baia Mare. Sper să fie bine primite şi să-şi aducă rodnicia creaţiilor domniilor lor spre fala cenaclului nostru. Le urăm un “Bun venit” şi multe realizări în domeniu. Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte, această pastişă trebuia de fapt să fie cronica de cenaclu. Păi n-a fost?!