Nu era nimic de explicat de unde si pana unde a putut prinde atata ura impotriva mea, a celui care i-a prezentat totusi pe cineva, la care el tine… l-am insotit in escapadele cu bicicleta… l-am introdus in familia femeii visurilor sale, facand si pe baiatul de circumstanta, atunci cand el, nu era capabil nici sa mocaiasca o singura propozitie… si inainte de acest incident eram prieteni… preocuparea lui sa nu mai exist eu, 1-a dus acolo ca el habar nu avea ca eu n-am mai fost deloc pe acolo, lasandu-1 pe el sa-i “traga clopotele” dupa pofta lui, nemaistanjenindu-1 cu prezenta mea. Gandindu-ma mai bine, am conchis ca de fapt nu pe mine ma ura ci pe mototolul din el il ura, dar cum nu era capabil sa-si de-a seama, isi canaliza toata ura impotriva altuia, a mea.
– Si cum s-a terminat? il aduce in prezent Mara.
– Nu asa de simplu. M-am gandit ca, daca un “prieten” de varsta mea e capabil de-o asemenea marsavie, sa-i transmita unei mame amenintari cu omorarea fiului ei, are ceva “capacitati” in domeniu si-i necesara acordarea unei lectii pe fata.
Am reluat dialogul cu Viorica:
– Fata draga, daca tu doresti acest lucru, de buna seama ca nu eu voi fi acela care sa ma opun iubirii voastre… mai ales, ca cererea in casatorie s-a facut deja.
– Todut, te rog, asculta-ma si pe mine! izbucni Viorica. Este adevarat ca eu am discutat si cu Sandu, dar numai in aceasta saptamana, cand, el fiind in schimbul I, venea dimineata, dar fata de el nu se pune asemenea problema, nu se pune nici o problema in nici-un fel… Eu pe tine te iubesc!
Primisem ceva ce nu cerusem nimanui si acum il aveam deja, fara sa-mi trebuiasca.
– Viorica, daca el este acum schimbul II, luni vom fi amandoi pe dimineata, e si sarbatoare, deci ne putem intalni. Ramane problema pe luni, deci ne revedem atunci. La revedere!
– Noapte buna, Todut!
Eu am plecat cu mii de ganduri si stari contradictorii in privinta “prietenului” meu Sandu.
Luni seara, conform intelegerii, la sase eram la Viorica. Am intrat, am salutat si, lucru neobisnuit, am fost invitat sa iau loc in tinda, nu in camera, cum s-a intamplat pana acum. Apoi a mai trecut o vreme si a aparut si Sandu. Si lui i s-a facut aceeasi invitatie, si s-a asezat alaturi de mine.
Nu trecu mult timp si incepe un freamat, soseau diferiti barbati si femei, care ne erau prezentati de mama Vioricai. Erau rudeniile lor: unchi, matusi, veri, cumnati, frati, probabil cam toti care s-or fi aflat in acel moment pe acasa.
Dupa ce s-au incheiat prezentarile, mama Vioricai a inceput:
– Dragii mei, se referea la membrii familiei, acesti doi tineri imi curteaza fata de mult timp (in total trei saptamani). Eu gandesc ca au ajuns a se cunoaste destul (incepeau posturile si nunti nu mai era voie sa se faca) ca sa-si poata intemeia un camin… Abea si-a terminat zisa, ca un unchi de-al Vioricai, ne tot explica cat este de paguboasa pierderea de timp (parca el si nu noi ne culcam la 11 si ne trezeam la ora 4!) si cat de mult costa aceste intalniri (nu ni s-a dat nici macar o ceasca cu lapte) si cat de mare este deranjul casei zi de zi, cu musafiri si multe inca din acestea… Ceilalti ne prezentau cat sunt ei de fericiti in casnicie. Nici unul nu-si putea imagina raiul fara casnicie… Nu stiusem pana atunci… Nici nu-mi puteam imagina cata fericire exista intr-o casnicie!… Si au tinut-o asa pana in jurul orei zece, cand probabil au crezut ca noi deja ne-am “dat pe brazda”, cand un altul a luat cuvantul, zicand:
– Apoi sa auzim acum ce zic si tinerii! Adica eu si Sandu…
M-am ridicat in picioare si am zis:
– Onorata adunare, va multumesc pentru toate sfaturile si gandurile bune pe care ni le-ati oferit, va pot raspunde urmatoarele. Averea mea este un salariu de 664 lei lunar, stau in casa parinteasca, care nu-i a mea. In ceea ce-o priveste pe Viorica, mie imi place de ea, mi-a placut si pana acum, dar eu am 19 ani, ea 20. Eu inca nu am facut armata, deci nu ma pot insura si tot din aceasta cauza nu sunt inca o partida, de aceea ma voi retrage cu rugamintea de-a fi iertate eventualele neplaceri produse din aceasta cauza. Va doresc o seara buna la toata lumea! Dupa care am iesit din casa Vioricai pentru totdeauna…
In poarta ma astepta mama, si vazand-o mi s-a facut rusine de necazul pe care i 1-am facut si n-am mai purtat-o niciodata dupa mine cu asemenea probleme.