Dacă eşti un iubitor de oameni, zic mult, dacă poţi vedea în fiecare om pe aproapele tău, s-au măcar un partener de discuţie, dacă Dumnezeu ţi-a dat sănătate şi treburile casei şi ale serviciului nu te presează aşa de tare, dacă eşti dornic de-a cunoaşte oameni şi locuri, sunt absolut sigur că în oraşul meu vei găsi câteva probleme care te vor frământa, probleme puse de istoria mai recentă sau de cea consacrată la care încă nu s-au găsit răspunsurile.
Parte din acestea întrebări ar suna cam aşa: „Dece acestui oraş vechi (atestat în 1237) i-a rămas intreg, chiar Turnul cu muniţie sau Turnul Măcelarilor, obiectiv militar atacat şi de Pintea Viteazul, care este mărturie vie a celor ce l-au construit şi apărat (poarta sudică a Cetăţii)?”
„De ce oraşul nostru se numeşte Baia Mare şi cât din configuraţia lui de atunci, este cuprins în oraşul care astăzi are denumirea de Baia Mare?” ; „Într-o denumire mai veche, municipiul nostru, se numea „Râul Doamnelor” denumire care te duce cu gândul la aprecierea frumuseţiilor feminine ale oraşului şi toată lumea ar crede acest lucru, cu toate că acestă denumire defavoriza doamnele. Puteţi afla din ce cauză avea această denumire, numai păşind pe locurile pe unde le-au purtat paşii pe acele doamne, care au oferit, poate caz unic în istorie, denumirea oraşului” Doamnele sunt importante în municipiul nostru, ele fiind populaţie majoritară, dar nu dorim să credeţi că vă monim, cum obişnuit se întâmplă, cu frumuseţile feminine ale oraşului, care fac cinste colocatarilor acestui municipiu, de aceea vă propun o altă temă de discuţie: În anii 1981/82 aici la poalele Dealului Florilor, exista o echipă de fotbal care a bătut şi pe favoritele lui Valentin Ceauşescu şi ale lui Nicu Ceauşescu (vorbim de Steaua şi Dinamo) chiar atunci când nimeni n-a îndrăznit aşa ceva şi nu numai că n-a îndrăznit, dar atunci existau „pârghi” prin care se putea „bate” ori ce echipă (apropo de „butoanele” şi euroii de astăzi) Puteţi afla cum a devenit de râsul lumii echipa de fotbal Dinamo Bucureşti, care după ce în urmă cu două săptămâni, câştigă cel mai tare turneu spaniol la fotbal, turneu care includea pe Atletico, şi Realul şi vine aici şi este îngenuncheat cu 2-0. Sunt sigur că aceste „secrete”, ori ce băimărean vi le poate istorisi. Despre fotbalul cel de astăzi, acum o poate spune ori cine, că dacă ai bani, poţi cumpăra ori ce echipă, dar în 1958 când oraşul Baia Mare „nu avea voie” să aibă echipă de fotbal în divizia A, aveau, împotriva indicaţiilor, pe Dinamo Săsar, echipă care a trebuit „s-o transfere” la Satu Mare, apoi la Cluj, De acolo la Bacău, Braşov, funcţie de „politica de la Centru”, şi au tot „transferat-o” pănă în momentul în care şi-a pierdut şi oamenii şi fotbaliştii pe undeva prin Argeş. Era „ucigătoare” „dragostea unora” pentru acei care sunt „untul pământului şi ai subpământului”. Da sunt dureroase aduceri aminte…
Dar dumneavoastră veţi spune că „fotbalul servind puterii” nu vă mai interesează acum. Doriţi ceva mai puţin pasional ca fotbalul, ceva relaxant, şi evident ceva cultural. Dorinţă firească deoarece numai aici a fost „Şcoala băimăreană de pictură”. În timp, în marile oraşe ale ţării, au existat preocupări permamente pentru arte, dar cerul, „seninul cerului de Baia Mare” este unic, spun toţi acei care lucrează în valuri sau spoturi de lumină. Poate aveţi curiozitatea să vedeţi „azurul cerului băimărean”, să vă încărcaţi privirea cu el, dar şi să fiţi capabili să-l redaţi şi altora. Cine nu-l memorează pe cel de deasupra lui, Muzeul de artă, prin secţia „Şcoala băimăreană” vă pun la dispoziţie o secţie întregă cu picturile maieştrilor.
Cele cinci muzee pe profile specializate, vă cer ceva timp pentru evaluarea culturală a exponatelor, dar şi propriile voastre cunoştinţe, deoarece unicatul este vizibil în Muzeul Mineralogic, aici unde cert veţi afla de ce unele roci se numesc „flori de mină”. În anii ’50 Baia Mare avea o singură statuie în parc. Acum puteţi admira nu mai puţin de 15 diverse grupuri statuare şi evident unele originale specifice locului.
Este cert că unii vizitatori vor avea preocupări economice şi poate că doresc să evalueze anumite lucruri din acest sector despre care se ştie că Baia Mare a fost unicul Centrul Miner din Ardeal şi din cei peste 15 de mineri, câţi lucrau la REMIN, azi nu mai există niciunul, cu toate acestea, şomajul este sub 4% şi săptămânal se scot pe piaţă în jur de 100 locuri noi de muncă. Pe undeva se simte un curent economic real şi puternic. Aşa şi este dacă ne gândim numai la noile bijuterii industriale, care au transformat structura economică a oraşului cu producţie unică: mineritul, îmbogăţindul cu alte laturi ale economiei şi serviciilor.