INFORMAŢIA ZILEI
De
MARAMUREŞ
Vineri 9 iunie 2006
Cultura şi politica omului de cultură
Istoria după Toma
Plecat dintre minerii din zona grănicerească a Bistriţei, Toma G. Rocneanu se stabileşte în Baia Mare lucrând în acelaşi domeniu apoi devine maistru la liceul minier. Scrie proze scurte, toate inspirate din viaţa grea a lucrătorilor din adâncuri, apoi articole despre vremurile contemporane şi, în final, romane.
Cineva, văzând cărţile sale pe biroul meu, m-a întrebat de ce nu scriu despre ele. Am scris, am răspuns, dar nu mai apuc să citesc tot ce scrie acest publicist prolific.Le răsfoiesc mereu, însă nu pot să le parcurg cu ochi critic pentru că, vorba lui Arghezi, nu am organ pentru aşa ceva. În ziua de azi, inclusiv criticii care se autodeclară profesionişti răsfoiesc doar cărţile. Unul dintre ei chiar susţinea o rubrică în “România Literară” numită “cărţi răsfoite de…”. Asta însemnând că poţi să-i faci un fel de publicitate unui autor, dar nu ar fi normal să dai verdicte critice de genul “ceva ce seamănă cu literatura”, “este un diletant”….
Te întrebi care este azi scriitorul tânăr şi de perspectivă în afară de multmediatizatul Mircea Cărtărescu? De când a apărut tranziţia, în Baia Mare s-au remarcat nu mai puţin de 47 de autori de literatură. E rău, e de bine? Eu cred că este foarte bine.Dacă vor avea răbdare şi tenacitate în timp se va vorbi despre Baia Mare ca despre un pol cultural al României nu doar ca despre cel mai poluat oraş din Europa ori despre un oraş fără revistă de cultură. Literatura este o activitate inutilă, se poate trăi fără ea, dar viaţa e mai banală şi lipsită de profunzime. Istoria este făcută şi de cei ce scriu literatură. Azi scriitorul nu mai este o vedetă, el este un truditor de multe ori anonim. Ştiu scriitori care au luat Premiul Nobel şi nu erau cunoscuţi nici de vecinii de cartier. Opera da, era cunoscută şi va depune mărturie în timp despre vremurile pe care le parcurgem. Cum ar fi arătat istoria României fără cronicari? Din ce s-ar reconstitui ea? Din dările de seamă, presă, recesăminte, inscripţii pe pietrele funerare. Ce viaţă au dus cronicarii? Mai corect cum au fost ei răsplătiţi? Cei mai adesea au fost bănuiţi de trădare, o veche obsesie românească, şi li s-au aplicat cele mai absurde pedepse. Nici astăzi marii scriitori nu trăiesc din scris, trebuie să presteze diferite munci care îi abat de la viaţa necesară scrisului, creaţiei.
Toma G. Rocneanu a scris un raft de cărţi. Dacă mineritul ar dispărea, iar cineva ar dori să ştie cum au trăit ei va trebui să citească şi romanele lui.

Ştefan Jurcă