Toma G.Rocneanu publică la editura Omega, 2001-a opta sa carte întitulată: Născuţi în timpul altora… Autorul e prolific, scriitura cochetează cu arta povestitului, iar distanţa de la povestitor la Toma G. Rocneanu este dată de lipsa unei cenzuri estetice care ar trebui să se afle la o ştachetă pe care o numim drastică. De ce scriem acest lucru ? deoarece Toma G. Rocneanu are în el o voinţă uriaşă care-l determină să stea în faţa foii de hârtie şi să lase amprente ale trecerii lui prin viaţă. Autorul (în general şi particular) foloseşte experienţa proprie şi construieşte lumi viabile care-l determină pe cititor să cunoască modele, story-uri, personaje, atmosferă. Ori ce poveste e la fel de bună(ca material epic) ca o altă poveste. Se poate scrie despre orice. Contează cum scrii! Toma G. Rocneanu porneşte în demersul său epic de la o idee viabilă în literatura ultimelor milenii. Începând cu 1001 nopţi şi terminând cu Hanul Ancuţei, oamenii se întâlnesc şi-şi spun unii altora poveşti despre alţi oameni, despre lume. În dormitor, la han, pe stradă, în autobuz etc. se poate sta de vorbă.
Toma G. Rocneanu demarează epicul în cimitirul satului. Bun prilej (zicem noi) de aduceri aminte. În faţa morţii-cei (încă) vii-stau de vorbă. Trec pe strada comunală, văd case, îşi amintesc de cei plecaţi. Frânturile de existenţî, spuse, se transformă în şuvoi (aşa ar trebui) epic. Rezolvarea (structura) cărţii e simplă. Să-ţi mai spun o poveste. Cam aşa se succed aşchiile de epic. Buia, Alexandru, mina şi minerii-apar şi dispar precum fantomele. Nu se fixează în cadru.Se mişcă precum umbrele, într-o ceaţă (mult prea) deasă. Scene care ar putea deveni antologice (vezi:frigul şi degerăturile, crăpatul cizmelor de cauciuc) rămân fixate precum alte scene nesemnificative ca întâlnirea din autobuz. Totul în viteză. Revoluţia din decembrie, drumul printr-un Cluj îngheţat etc, etc. sunt secvenţe care din nefericire se îndreaptă spre specia ciudată a unor dări de seamă.E păcat că Toma G. Rocneanu nu pune carne epică, nu are răbdare să construiască lumi. Poate că din dorinţa de a scrie cărţi, multe cărţi, autorul nu se aşează la masa de scris, încercând să scrie o carte.
Toma G. Rocneanu are nevoie de-o minte limpede care să-l cenzureze, să-l îndrume pentru ca piaţa literaturii române să câştige un scriitor autentic. Până atunci, trebuie să salutăm munca acestui om, în domeniul atât de controversat al literaturii române. Unde există un potenţial, apar şi rezultate. Toma G. Rocneanu are un potenţial ieşit din comun, aşteptăm cu încredere rezultatele şi sperăm că nu vor întârzia să apară
MARIAN ILEA -scriitor-redactor şefGraiul Maramureşului-Baia Mare.