O să spuneţi de fapt: “hoţi au fost întotdeauna”. Este adevărat, dar când hoţia devine fenomen, când se observă cârdăşia între ei şi „oamenii de ordine”, numai linişte nu ne sugerează.
Relaţiile umane sunt în continuă degenerare. Dacă doi “prieteni” beau împreună, precis că până la urmă unul “bea cu o gură mai mult” şi celălalt “îl pedepseşte”. Nu-i dă “o palmă”, “un pumn”, “o bâtă” ce o are la îndemână, un cuţit sau mai ştiu eu ce “dotare” are, îi cară la pumni, palme şi picioare, până îl omoară. Bagă cuţitul în el, de atâtea ori, că încurcă medicul legist la numărătoarea plăgilor. Iar dacă tot s-a pus de un viol, nu se mulţumeşte că şi-a potolit poftele, trece la programul următor, perversiuni (nu mai are cu ce mai departe), o tâlhăreşte pe victimă, o bate şi în final, o strânge de gât. Aceşti oameni sunt semenii noştri. Dacă totuşi se bat, o singură lovitură de topor consideră că nu este suficientă şi trece la tranşare conaţionalul nostru. De unde apare acest sadism. Din lipsa de ordine şi fermitate în ordine. Cu toate că eram imediat după război, când în numai trei luni, au fost schimbate trei guverne, de trei naţii, cu toate că se întâmplau destule şi atunci, la un sat cu 5000 de suflete erau numai trei jandarmi. Ăia au făcut faţă dacă nu s-au compromis cu cei certaţi cu legea şi nici n-am auzit, să se întâmple asemenea atrocităţi. Răufăcătorilor, jandarmii de pe acelea vremuri, le dădeau să taie lemne pentru şcolile din sat, şi chiar din alte localităţi. Tot timpul în curtea jandarmeriei erau metrii steri de lemne…pregătite. Acelora “care nu aveau ce face” le dădea să taie un metru de lemn cu un ferăstrău cu 1-2 dinţi. A rupt un individ un copac, ornamental sau fructifer, era obligat să pună cincizeci, „i-a fugit” mâna spre faţa prietenului, o palmă era o sută de lei (leul greu). Metode s-ar afla şi acuma dar lipseşte pasiunea şi responsabilitatea acelor care pot realiza ordinea.
Nu este de neglijat fenomenul încurajării băutului de alcool, la ori ce oră în ori ce cantităţi, Pentru cârciumi, pentru bodegi, băutul aduce venituri de neînchipuit. Discotecile au scos bani buni şi în post, tot aşa şi sălile de biliard care funcţionează în timpul cursurilor şcolilor, dar şi muzica de toacă şi piuă care prin sacadarea ei, prin efectul instrumentelor de percuţie, “împinge” omul “la acţiune” dacă a mai şi “servit” oareceva. Cu lozinci scrise pe geamul televizorului nu se va opri violenţa în ţară. Problemele violenţelor şi ale prostiilor transmise de televiziuni, sunt problemele lor, cred că au observat mai marii lor că “românii nu mai înghit ori ce”. Totuşi copiii sunt în formare şi ei nu discern cu mintea noastră, aşa că aici trebuie neapărat făcut ceva, de către CINEVA.
Şi dacă totuşi mergem la biserică, să mergem pentru sufletul nostru şi nu pentru implicaţiile politice sau de altă natură. Aşa trebuie să ne vedem, aşa ne doreşte şi Domnul.