Cercetează această enigmă din orgoliu, din cauza remuşcărilor, am ajuns cu acumulările şi cunoaşterile ştiinţei dincolo de galaxia noastră şi nu-am fost capabili să ne cunoaştem propriile limite? Toate-s presupuneri, nimic nu-i sigur. Cert este că se caută, se “scormoneşte” pentru descoperirea a ceia ce încă este o mare pată albă în cunoaşterea umană, posibilităţile şi capacităţile incredibile ale creierului uman. Să fi fost un imbold sau poate o concurenţă deoarece cel mai mare creier pe acest pământ îl deţine un animal, elefantul, şi foarte aproape cu inteligenţa umană ne urmează delfinul? Ori poate “îndemnul” să fie acea presupunere că animalele îşi întrebuinţează o cu mult mai multă probitate posibilităţile creierului raportat la om. Din toate aceste presupuneri rezultă că omul deocamdată nu-şi întrebuinţează mai mult de 5% din posibilităţile sale. O asemenea “utilizare” ne duce cu gândul că acesta este cel mai mic randament posibil cunoscut până astăzi.(maşina cu aburi care se consideră perimată, avea randamentul de 12%). Cine ştie posibil că una din aceste presupuneri să fie cea reală, ori poate toate, nu-i exclus să mai fie şi altele, cert este că în acest domeniu cercetarea nu încetează, se lucrează cu ambiţie, şi rezultatele nu se vor lăsa mult aşteptate. Toate acestea pasiuni şi stăruinţe în acest domeniu, sunt discrete, fără prea mare tam-tam, de aceia poate că se sesizează lipsa unor ştiri certe la nivelul societăţii. Cu toate acestea există în paralel cu problema “gradului de folosire” a creierului şi unele probleme irecuzabile care tind a apropia unele cauze de acest efect al neutilizării unui mare procentaj din capacitatea de lucru al creierului uman. Este evident că această nerealizare şi necunoaştere a “ceva” care este atât de răspândit şi totuşi atât de ermetic evitat de cercetătorii de până acum, au dat naştere unor ipoteze şi chiar false ipoteze, ca să nu le spunem şarlatanii.