A intervenit o ceartă, între soţia lui şi mamă-sa, atunci locuiau la dânsa şi au hotărât, el şi nevastă-sa să nu rămână pe timpul satisfacerii serviciului militar la soacră-sa, respectiv la mama lui Nelu. Au plecat de la Rodna, şi s-au mutat la Baia Mare. Mutarea aceasta i-a cam costat toată acea acumulare de alimente, ce s-a dus pe diferite cheltuieli, cea mai mare cheltuială : chiriile. Fratele lui, Ghiţă, a primit o garsonieră într-un bloc turn, şi pentru ca să fie împreună cu familia fratelui său, soţia lui Nelu, cât timp Nelu era în armată, Ioana nevastă-sa s-a mutat şi de la sora ei, unde a locuit cu chirie împreună cu fetiţele, şi a ocupat o spălătorie în acelaşi bloc. Poate singura care a mai fost liberă când s-a văzut obligată să plece de la soră-sa. În acea garsonieră au stat până şi-a terminat Nelu armata, şi s-a apucat de lucru la Şuior. Înainte de-a lucra La Şuior, Nelu, a lucrat la Flotaţia Săsar, unde era foarte apreciat, într-un colectiv de muncă foarte bun. Diferitele necazuri ale vieţii dar mai ales că la Exploatarea Minieră Săsar nu era posibil să primească locuinţă mai devreme de un an, la făcut să plece de aici la Exploatarea Minieră Şuior, unde se primeau apartamente în maximul trei luni. Stăteau tot în acea spălătorie ocupată de nevastă-sa, când mamă-sa a venit, să-şi ia rămas bun de la el. De dormit dormeau pe jos pe o saltea. Partea tristă era că în spălătorie era un spălător, în care şi-a crescut fetele Ioana până s-a întors Nelu. Acum acest spălător îi incomoda enorm, dar administratorul acelui bloc nu le permitea să-l scoată afară. Din această cauza când Nelu dormea, nu-şi putea întinde picioarele şi omul avea aproape doi metri lungime. Cu toate acestea nu considera că acesta putea fi un motiv supărare, cu atât mai mult cu cât era convins că peste două luni va dormi în propriul apartament. Fratele său i-a propus să-şi ţină ziua de naştere în apartamentul său, apartament care acum era în alt bloc şi în care de avea două camere. Mutarea în acest apartament a făcut-o şi cu Nelu care la ajutat să se mute. Nelu zicea că: de fapt sărbătoreşte poate ultima dată acel eveniment în condiţii improprii El era sigur că la anul : „ şi altădată o s-o facă şi mai lată” dar în apartamentul propriu.

* * *

După discuţia avută cu maistrul Zavaţki, Nelu s-a dus într-un anumit loc, unde, după un craişlog îşi ascundea sculele, altfel aici nimeni nu-ţi garanta că le vei mai afla, indiferent de ce tip de lacăt ai fi avut la firida atelierului. Echipat cu cele necesare se apropia prin galeria G-3 de locurile de muncă a cărui custode, din partea atelierului mecanic, era el. Tândălind pe galerie cu gândurile lui, a trecut printr-o porţiune de galerie unde exista o presiune inimaginabilă, şi unde în urmă cu numai două zile, sub presiunea respectivă, au cedat simultan trei armături metalice TH, care în cădere i-a secţionat ambele picioare ale lui Dani, un coleg de şcoală, cu care jucau frecvent fotbal în curtea şcolii, fraţii lui mai mari. De la acest loc în care i-au fost amputate picioarele, Dani s-a târât 13-15 m înspre ieşire de pe galerie, specialiştii spun că acea târâre a ce-a mai rămas din Dani să fi durat cam o oră, dar Nelu era sigur că n-a durat mai mult de 20 de minute până sângele i-a părăsit trupul şi în acelaşi timp să-şi fi dat şi sufletul. Dani era unul dintre cei mai preţuiţi muncitori ai Şuiorului. A venit aici cu acel vestit Şef de sector care şi-a adus toţi oamenii din subordine de la Mina Rodna, operaţie nemaiîntâlnită nicăieri, ca o întreagă formaţie de muncă compusă din sute de oameni, să se alăture şi să plece după şeful lor de sector.