Apartamentele care au boilere cu gaz le mai introduc gazul în baie, dar se caută dacă-i posibil să conducă ţevile prin afara locuinţei. Nimeni n-a putut explica fenomenul exploziei dormitorului, dar toată lumea a fost fericită că în acea explozie, de aşa putere, nu au fost victime.
– Da, da am observat. Culoarea cu carte sunt zugrăviţi pereţii, de la geamurile doi şi de deasupra lor, este alta decât culoarea cu care este vopsit restul blocului. Bunicul şi nepotul s-au dus în altă parte şi “mânzul” îşi tatonă bunicul cu alte întrebări:
– De ce el, adică nepotul lui, nu a “absolvit” grădiniţa, la grădiniţa asta “Step by step” adecă cum mai jos scrie: “pas cu pas”?
– Păi chiar tu ai spus când ne-am coborât din autobuz că nu stăm aici. Şcolile şi grădiniţele, cum poate ai mai auzit şi tu, sunt de cartier. Deci tu ai “absolvit” grădiniţa de pe strada noastră.
– Dar strada aceasta cum se numeşte?
– Acum se numeşte Iuliu Maniu. Mai deunăzi se numea ciocanului.
– Aici se făceau ciocane?
– Nu s-au făcut niciodată ciocane pe strada aceasta, dar locuiau pe această stradă acei care cu acea unealtă-şi câştigau pâinea, muncitorii mineri. Acuma după câte observi nici pomeneală de ei pe aici. Zona a devenit rezidenţială. Cine-şi mai aduce aminte că numai cu treizeci de ani în urmă strada aceasta era cu un metru şi jumătate mai sus decât acuma. Din vagonetele care scoteau sterilul din Galeria Valea Roşie îl depozitau la piciorul de acuma al Podului “Unirii” ori umpleau diferite goluri din meandrele marginilor albiei Săsarului, care era ca o lagună, numai că aici servea de depozit de gunoaie al oricăruia. Până la fosta “alimentară” de pe “vremea răposatului” era un spaţiu neted un “platz” unde se prelucrau şi se depozitau, materialele care se introduceau în galerie.
– Acum nu se lucrează în mina asta?
– Cum să nu, se lucrează, numai că acum se intră prin Galeria Săsar şi merg pe sub pământ cu trenuleţul până sub Dealul Crucii de nu-i ştie nimeni. Poate de aceia pe atunci, pe această stradă, nu locuiau numai mineri şi o parte din “colonişti” veniţi de prin alte localităţi şi care s-au stabilit aici. Acolo unde este grădiniţa pe care tu vroi-ai “s-o absolvi” erau birourile minei. Impozanta clădire care acum este “Romgazul”, erau clădirile fostelor şteampuri, unde se măcina minereul aurifer scos de la Mina Valea Roşie. Alte vremuri, alţi oameni! Cred că acum ne-om putea apropia şi noi să ne plătim şi consumurile că doar pentru asta am venit, şi de n-o facem repede aceştia-s capabil să-i mărească preţul gazului de la o oră la alta şi atunci, n-o să ne mai ardă(de unde gaz) să facem explorări melancolice în timp.
8 decembrie 2004