Îţi aduci aminte că-ţi era sete când ne-a lăsat autobuzul cu care am crezut că mergem până la baraj. Unde am intrat noi să luăm sucul, de fapt o bodegă ca atâtea altele apărute în peisajul postrevoluţionar, era o femeie care se lupta cu un bărbat care era bine băut. Dacă ai fi cunoscut psihologia nevestelor de băutori ai fi observat că acea nevastă nu-şi înjura bărbatul pentru paguba făcută, nu-l blestema cum toate femeile din Ferneziu obişnuiesc să se comporte cu bărbaţii care spun că merg să-şi ia ţigări şi vin pe trei cărări noaptea putrezi de beţi. Femeia aceia nu făcea nimic din toate acestea. Ei îi curgeau râuri de lacrimi ştergându-i soţului faţa murdară, aranjându-i hainele pe el şi apoi se înhăma în al “trage “ către locuinţă. Uitându-mă la ea, “fata din tren” care ne vorbea politicos numai pentru că eram bărbaţi, mi-am dat seama că dorinţa aceasta de-aşi face un cămin a fost atât de mare încât, ceia ce face fiecare femeie înainte de-a se căsătorii, ea n-a mai putut face şi a luat un bărbat “la rând”, bărbat care cum îl “scăpa” în bufet cum se făcea ca ranga. Ciudat este că şi el îi ţine isonul, plâng amândoi de ce înseamnă pentru ei necazurile vieţii, necazuri de care nu se plâng dar simt că-i copleşeşte, aici ei ne mai având tăria de a se opune slăbiciunii umane, nu ea care şi-a dorit atât de mult un bărbat şi acum îl are, aşa cum l-ai văzut şi tu.

Ziua „H”

Desigur că şi maramureşenii s-au hotărât ca alegerile din 2004 să le aducă pe acei oameni de probitate profesională, care să se implice cu adevărat în problemele care sunt specifice zonei, oameni care să-şi facă un nume din a le apăra drepturile, a face o gaură în concepţiile unora pentru care “ţara-i” doar Bucureştiul. Unii vor zice . “păi până acum nu v-aţi ales demnitarii?” de ales I-au ales ei dar erau “puşi” de pe alte meleaguri pe care nu I-a interesat niciodată Maramureşul ci numai propriile lor afaceri. Pentru a nu repeta “starea de indiferenţă” care-o manifestă celelalte provincii pentru Ardealul nostru, sindicatele au făcut pacte cu viitorii aleşi, care o dată aleşi, în urma acestor “pacte” şi a câtorva posturi de miniştrii (Vezi pe Todoran), era cât pe a-ci să înăbuşe total mişcarea sindicală. Acum a trecut şi domnia foştilor “oameni a lui Năstase” şi mişcarea sindicală, maramureşenii s-au grupat în jurul unui tânăr pe care l-au scos senator, om de perspectivă, fără şabloane şi conservatorisme şi mai ales era reprezentantul partidului PUR, om cu toate calităţile bune ce trebuia să le aibă, proaspăt “venit” de la partidul de guvernământ unde a obţinut un loc pe listele eligibile, dar mai ales hotărât să rezolve problemele maramureşenilor.
Calităţile acestui tânăr senator au fost apreciate şi colegii lui de partid şi l-au propus de Ministrul industriilor şi comerţului. Acum cu adevărat era bucurie în Maramureş deoarece mineritul era în subordinea noului şi tânărului ministru, pe care ei l-au făcut senator şi din senator a acces la funcţia de ministru. Firesc a venit la Baia Mare unde prima vizită a noului ministru a fost la Compania Naţională REMIN, unde ia felicitat pe Directorul general sub ai cărui conducere s-au obţinut cele mai bune rezultate pe ţară (locul II) şi la asigurat pe el şi pe ceilalţi, că nu va face nici-o schimbare de funcţii deoarece aceste frumoase şi certe realizări nimeni nu le poate garanta că se vor repeta sub un alt Director General. Discuţiile purtate şi laudele atribuite Directorului General REMIN, cu mult mai bine au fost sintetizate de reporterii prezenţi la conferinţă, dar pentru a ilustra şi mai profesional aceste laude meritate din plin, s-ar putea apela la o poezie scrisă de poetul clujean, Emil Isac, adevărat că în alt context: