După ce au fost ”demascaţi” proprietarul casei care avea şase copii, a fost „ridicat” pentru „uneltire împotriva orânduirii socialiste”. N-a fost niciodată judecat. Nimeni n-a mai avut nici o ştire nici azi de la el. Luky Banu era în dilemă între a executa aceste ordine inumane ori a se face că nu vede, cu toate că modul cum i se adresau şefii, în discuţiile pe care le purtau cu el, se observa o consideraţie, o încredere pe care ei i-o acordau, raportat la modul de adresare către alţi activişti. Nu fiecare avea în spate un ofiţer securist, persoană care nu era obligată să de-a socoteală nimănui.
Cu aceste gânduri se confrunta Luky în timp ce se deplasa spre noul bastion al activităţii sale. Preluarea activităţii activului UTM i-a luat ceva vreme. Apoi a trecut la reorganizarea direcţiilor de acţiune unor activişti raionali, verificarea în teren atât a arealului de desfăşurare cât şi situaţia concretă a realizărilor de până acum a fostul prim secretar UTM şi cunoaşterea implicită a oamenilor din subordine şi ale organelor puterii locale. Între nenumăratele sale deplasări cu diferite sarcini şi verificări ale activiştilor locali, era firesc să ajungă şi în satul Brădet unde locuia celebrul de acum, Cujmir Iftode. Ca din întâmplare întâlnirea s-a potrivit să fie pe stradă, Luky Banu a salutat şi a încercat să schimbe câteva vorbe despre vreme, despre muncile care urmau a începe foarte curând în acea primăvară, munci care nu de puţine ori erau impuse a se desfăşura la data pe care o hotărau activiştii politici, ale căror cunoştinţe erau nule în agricultură şi mai ales în agricultura Banatului, unde, aproape an de an se recoltau la legume două recolte. La instructajele care li se făceau activiştilor pe responsabilităţile fiecărora, li se aduceau specialişti pentru ai „lumina” în muncile pe care aveau obligaţia să le controleze sau să le impună. Ca un făcut, aceşti activişti, cam toţi erau de la oraşe şi munca ţăranului, lor nu le spunea nimic. Bunăoară despre prim secretarul UTM al raionului care a fost aici înaintea lui Luky,se spunea că era un om deosebit dar habar n-avea ce este agricultura. Era orăşean get beget dintr-un mic orăşel de munte, unde nu se făcea agricultură de loc. Oraşul lui, micuţ de altfel, era „aşezat” la peste 600m deasupra nivelului mării, unde nu era pământ pentru a pune ceva ce să rodească în el, ce să mai povestim ce este agricultura. Într-o poveste „spusă la un pahar de vorbă”, recunoştea că a văzut prima pătlăgea roşie, când a „coborât” într-un oraş mai mare ca să facă şi el o şcoală peste clasele de gimnaziu. Omul acesta acum „tăia şi spânzura” la propriu agricultura din Banat! Agricultura impusă de el, de tovarăşul activist, va hrăni oamenii care i-au dat ascultare, ori va da chix la cunoştinţele sau la „căprăria” de care acesta era capabil. Este adevărat că se organizau cursurile agrozootehnice şi instructajele politice pe care dânşii le frecventau şi aceste cursuri aveau loc în fiecare iarnă; şi mai adevărat era că era un învăţăcel sârguincios, având la toate colocviile şi seminarele aprecieri maxime.