Repetăm că fostul secretar raional era un activist foarte receptiv, foarte conştiincios, un muncitor model care întotdeauna era dat exemplu. Cu toate acestea, neavând nici o cultură agricolă şi şcoala fiind „aproape lipsă” nu avea cu ce „lega cunoştinţele agrozootehnice de….alte cunoştinţe” Cu alte cuvinte învăţa, era conştiincios, dar nu ştia ce învăţa, şi, din tot ce învăţa era firesc că nu-şi putea ordona priorităţile şi importanţa lucrurilor, deoarece ne având pregătirea teoretică care i-ar fi dat posibilitatea de-a cântări astfel judecăţi de o asemenea importanţă. În anul care a trecut, „pe baza cunoştinţelor acumulate” la cursuri şi instructaje, au început să le „sugereze” oamenilor cum, şi evident şi când este timpul potrivit ca să se realizeze aceste lucrări agricole. Dacă nu i-au dat importanţa pe care pretindea el că trebuie s-o aibă şi a crezut că nici nu-i ascultat pentru „recomandările, cunoştinţelor şi avântul de care a dat dovadă” a scos oamenii din case cu miliţia şi i-a obligat să execute lucrarea de el ordonată, altfel „îi trimitea în judecată pentru sabotarea” acelei lucrări agricole în „întovărăşirea” proaspăt constituită. Deci lucrările agricole se făcea doar la ordinul primului secretar raional, care se implica profund în aceste activităţi. La cursurile agrozootehnice la care a participat în trecuta iarnă, a reţinut că unul dintre principalele produse care se cultivă în zonă, se seamănă imediat cum vine primăvara, poate chiar în mustul zăpezii şi cealaltă plantă se va semăna numai după ce pământul va ajunge la temperatura de 8o C. Cu aceste „proaspete cunoştinţe” a obligat oamenii să semene porumbul în mustul zăpezii şi mazărea în luna mai. Toată lumea poate înţelege că producţia „impusă” de el a se semăna şi în ordinea spusă, lucrare ordonată deoarece îşi dorea şi el să fie fruntaş în sectorul agricol, sector în care era „habarnist”, a fost total compromisă şi cu mari pierderi pentru localnicii care n-au avut încotro decât să-l asculte.
Cu totul altfel era noul activist, Luky. Dacă celălalt a trebuit să plece deoarece era luat în derâdere după gafele agricole făcute şi nu mai îndrăznea să ordone şi să impună nici o lucrare, devenind ciuca sătenilor la vorbele lor de „duh”. Fiu de ţăran, este adevărat că a fugit de munca aceasta, dar era, faţă de celălalt, un as în problemă, aşa că atunci când s-a întâlnit cu Iftode au avut multe teme comune de discuţii şi în termeni amiabili. În schimb Iftode Cujmir din această amiabilă întâlnire cu noul prim secretar raional a avut o presimţire neplăcută cu toate că discuţia purtată cu activistul a fost „reconfortantă”. Cu toate acestea, omul avea strania premoniţie că se apropie ”funia de par”. S-au despărţit, fiecare cu gândurile lui, cu toate că din scurta discuţie, fiecare cu senzaţia că s-ar fi putut apropia mai mult în relaţiile dintre ei, dacă n-ar fi existat deocamdată lucruri ireconciliabile, s-ar fi înţeles de minune. Cert este că fiecare şi-a dat seama de tăria personalităţii celuilalt şi că au multe afinităţi care le sunt comune.
A doua întâlnire Luky a „aranjat-o” în aşa fel încât tot ca din greşeală să se întâlnească. Aşa s-a şi nimerit, numai că în momentul în care Luky Banu a adus discuţia despre „colectiv” Cujmir Iftode s-a scuzat:
– Mă iertaţi tovarăşe activist, poate ‘mneavoastră aveţi timp, dar al meu este foarte preţăluit, de aceea v-oi ruga să nu vă supăraţi dacă mi-oi vedea de-ale mele. La bună vedere!
– Apoi mergi în pace, Iftode.