– Noo bine, omule. Să vorbim şi altceva. Dacă tu mi-ai făcut această confesiune, să-mi fi spus că mă placi, nu ţi-aşi fi ascuns că nici tu nu-mi eşti indiferent, dar tu m-ai exasperat să aştept atâţia ani, până tu ai făcut bine şi să te hotărăşti a-mi spune acest lucrul. Îţi dai seama cred, că din cauza ta mi-am alungat toţi curtezanii, chiar şi pe acei care au sperat sincer să devenim prieteni. Şi crede-mă, Luky, că au fost unii care meritau toată atenţia, şi tu nu te-ai sinchisit măcar să-mi spui o vorbă despre sentimentele tale, despre faptul că-mi doreşti prietenia. Acum când deja te-ai decis să te mărturiseşti, priveşte în jurul tău şi-i observa că doar crezul meu în tine, speranţa mea, m-a îmboldit să mai sper că totuşi odată şi odată vei veni să-mi soliciţi prietenia. Îngrozitor de mult a durat şi văd că şi acum ţi-a fost foarte greu să faci pasul acesta, când pentru mine n-a mai rămas nici-un flăcău măcar care să-mi poată fi curtezan. Chiar dacă nu mi te-ai fi mărturisit, acest comportament al tău m-a „călcat pe suflet” şi de mult mi-am dorit să-ţi spun. Ţi-aşi fi spus, de această durere ce mă apăsa, chiar dacă nu mi-ai fi cerut prietenia, indiferent cum şi când aşi fi făcut-o, deoarece nimeni nu are voie să treacă cu indiferenţă afişată faţă de suferinţele semenilor săi. Chiar şi atunci, când te ţineai grozav de faţă cu toată lumea, te-am ghicit eu ce foită eşti. Se pare totuşi că răbdarea mea a dat roade şi a fost bine că m-am putut abţine până când mi-am putut dezvălui şi eu sentimentele ce a trebuit să le înăbuş până acuma, conchise Ida. Dacă tot ne-am „spovedit” unul la altul, m-am liniştit. Deci putem trece la treburile ce ne frământă acuma. În primul rând, cum îţi merge serviciul ? Doresc să ştiu dacă şi de acum ti-i mai duce iarăşi prin ţară, cu detaşările pe termen lung? Cum ai mai fost de altfel. Ce lucrezi? Hai spune-mi ceva despre treburile tale.
La invitaţia Idei, cu toate că el se simţea ca şcolarul , Luky a început să-i spună ce serviciu important are, că are mulţi oameni în subordine şi evident un salariu pe măsură. Au stat ei şi au povestit pââână în noapte târziu când au trebuit să se despartă. De fapt părinţii Idei mai intrau şi ieşeau din casă, ba i-au invitat şi înlăuntru, dar ei parcă nici nu-i auzeau. S-a făcut că s-a împlinit ceea ce amândoi doreau de mult. Din acea zi Luky şi Ida au fost tot timpul împreună la ori ce fel de distracţie, bal, film sau activităţi ale tinerilor. N-au stat mult „în vorbe” deoarece s-au căsătorit. Nu cred că există vreo căsătorie în care toată lumea să fie de acord că-i o reuşită totală. Oamenii erau conştienţi de eforturile Idei pentru a se menţine domnişoară atâţia ani. Toţi mesenii povesteau cât a riscat Ida aşteptându-l pe Luky care, după cum aţi văzut foarte târziu s-a îndreptat spre ea. Şi aşa cum se spune „de ce ţie hărăzit nu scapi”, tot aşa cu toate înfumurările sale, Luky tot la Ida a ajuns. Abia acum era conştient de puternicul caracter ce-l avea ea , acum când el era prins deja în mrejele sale. Tăria ei avea multiple valenţe, spre marea deznădejde a lui Luky, a cărui profesie era de a minţi, de-a se purta ca ori ce oportunist, care făcea parte din breasla acelora care apucând-o „pe acea cale” şi-au făcut din asta profesie. Ida, în schimb, nu ştia minţi. Dacă Luky a fost cum a fost şi a profitat de fetele care a dorit şi de nevestele cui i-a plăcut, ea era fată fecioară şi mai târziu se va constata că era şi frigidă, situaţii ce o făcea total independentă faţă de orice bărbat. Era unul dintre ultimele condiţii într-o căsnicie „de-a îţi pune cu botul pe labe soţul”.