Deci visurile lui Luky de-a o face supusă şi docilă pe Ida, femeia care ar fi trebuit „să-i ciugulească din palmă” încrezutului de el, lui acum îi lipseau toate pârghiile de manipulare şi subordonare de care s-ar fi putut folosi să aducă pe Ida în starea de umilinţă preconizată. Aşa că se pare că de acum încolo altcineva va fi manipulat în această căsnicie şi nu cum preconiza Luky ca aceasta să fie nevastă-sa. În timpul căsătoriei şi mai ales după petrecere, a fost un prilej de „reîntâlnire şi punere la cale a anumitor probleme” de către Luky şi cumnatul său George, care evident că nu l-a uitat în această perioadă şi a reuşit de l-a absolvit din activităţile „realizate” prin Timiş. George l-a asigurat că va avea grijă de cariera lui şi de aici înainte. Nimeni nu ştia câte au pus cei doi la cale, dar Luky „se ţinea” mai mult cu George, decât cu Ida sau cu soră-sa, pe timpul desfăşurării acestei nunţi. Cum era guraliv şi avea o problemă la care nu mai era nevoie să o păstreze secret, la toţi nuntaşii s-a lăudat cu mireasa lui care a fost fecioară. Dar a omis aşa cum se întâmplă de regulă, să se laude cu această ocazie cu nenumăratele sale „aventuri”. Dacă începe o nouă viaţă, celelalte se şterg.
După nuntă,viaţa de familie a lui Luky şi Idei se desfăşura obişnuit ca fiecare de altfel. Posibil ar fi fost ca lui Luky, să nu-i fi convenit că Ida a terminat cursurile tehnice de telecomunicaţii, devenind operator reţele telefonice, ocazie cu care a primit gradul de ofiţer în securitate, grad alocat pentru această funcţie. Luky şi aici era inferior faţă de Ida, gradul lui fiind doar de subofiţer. În căsnicia sa, el era cel mic în grad şi în calificare, cu toate că funcţia lui civilă era mai mare Cu toate că amândoi erau galonaţi la securitate, pe Ida au capacitat-o pentru a deveni informatoare prin însăşi funcţia care o avea, de operator în telecomunicaţii, funcţie ce era între profesiile care aparţineau ”siguranţei statului”. Informările Idei erau într-adevăr doar ale unor „dezaxaţi sau refulaţi” care îşi vărsau „oful” pe centraliste, sau informări tehnice, rapoarte considerate normale, în acele vremuri, mai puţin normale. Idei nu i-a spus nimeni niciodată că informările lui Luky, erau „turnări ” obişnuite ale unor „oameni ce-i stăteau în cale”, sau din alte motive.

* * *

Luky mergea în spatele fetei sale şi nu-şi putea da seama ce ar trebui sau ce se mai putea face. Poate că l-ar putea sfătui cineva dacă s-ar putea confesa, numai că ori ce confesiune deschideai uşa bârfelor, a bănuielilor nefondate, a judecăţilor pripite, a răului propriu zis. În situaţia aceasta, ce mai putea să facă ? El, ateul convins, a ajuns să se roage la Dumnezeu, de câte ori îşi dădea seama că nu-l observă şi singura s-a dorinţă care era pusă în toate rugăminţile era aceea de-a face o minune, ca să nu-i rămână gravidă fata. Să nu-l facă bunic. Cine i-ar auzi rugile l-ar crede tâmpit, senil, ori dus cu pluta. Care bunic nu-şi doreşte un nepoţel, numai doar pentru atât, că este unica şi cea mai mare fericire ce mai înseninează bătrâneţile noastre şi ne prelungesc viaţa cu câţiva ani.