Până acum „rugile” lui Luky i-au fost ascultate…dar nu se ştie. A intrat în casa aceasta cu turn, nu pentru că umbla după acele nostalgii ale tinereţilor sale, viselor adolescentine. De mult nu-i mai arde de aşa ceva. El se munceşte cu el, cu trupul lui, cu ce conştiinţă care i-a mai rămas. De mulţi de ani dorea să-i spună fetei sale lucrul acesta, dar era conştient că ar distruge-o, i-ar ruina viaţa. Pur şi simplu ar desfiinţa-o. Azi a crezut că se simte în stare s-o facă, să se destăinui. A apucat să plece de acasă pe acel fuior de voinţă prin care spera să poată duce la capăt şi această nenorocită problemă. În drumul său spre casa fetei s-a „poticnit” şi s-a oprit aici, la casa cu turn. S-a poticnit, n-a fost în stare nici de această dată să facă această incredibilă confesiune. Aici l-a găsit fata, pe care Luky o bănuia că ceva ştie. Poate va muri şi atunci Bunul Dumnezeu va rezolva cumva şi lucrul acela. Nu-i un fatalist dar ca un metronom îşi monitorizează zilnic ruinarea sănătăţii, de care este convins că nu medicii ţi-o dau, ci numai Bunul Dumnezeu. De aceea nu se duce să-şi opereze prostata cu toate că deja kilometrii pe care-i îi face în ultimul timp, mai ales noaptea, între pat şi WC, crede că ar fi cu vre-o doi trei mai mulţi decât lungimea ecuatorului. Apoi nu-l mai ţine nici urina. Poartă pempes-uri ca să nu se observe acele ”scăpări”. Chiloţii trebuie să şi schimbe zilnic altfel mirosurile emanate atrag câinii după el. Apoi fosta lui gastrită tabagică de care făcea atâta caz în tinereţe, îşi semnalează acut prezenţa. Se propagă această stare nu numai prin mirosurile care-i inundă gura, ci şi prin durerile care devin cronice Toate aceste neputinţe sunt greu de suportat de către un om obişnuit, cu câtă greutate pot fi suportate de „feciorul” care a uzat de masca mândriei o viaţă. De curând se pare că s-a materializat şi ultima umilinţă. Ida, soţia sa, cu toate că a avut toată bunăvoinţa faţă de încercările sale „de-a o mai parcurge intim” , n-a fost capabil să-şi ţină penisul în stare de penetrare mai mult de 15 secunde. De acum şi această formă a plăcerilor şi apropierii umane, pentru el a dispărut definitiv. A devenit un „cineva” care a pus punct bărbăţiei. Vorba ceea el, ca bărbat, o să aibă nevoie, de acelaşi lucru de care au nevoie şi femeile. De aici pleacă gândurile sale macabre, care pe undeva îşi justifică sensul asupra comportamentului şi gândirii lui Luky. Cu toate acestea era sigur că de nu face ceva, de nu-i va desluşi acea groaznică manifestare a sa, care a dus la nenorocitul acesta de secret, fetei sale Ioana, nici de murit nu crede că va putea muri liniştit. Oricum cunoştea destule poveşti pe care nu le-a cercetat nimeni, dar dacă pot fi adevărate, nu şi-ar dori să devină reale răsfrângându-se asupra sa, doar pentru că, el cândva a făcut acele ticăloşii. Faptele pot fi considerate de mulţi, ca fiind mult mai mârşave, decât ori ce scenariu din tragediile shakespeariene. Acelea sunt piese de teatru şi sunt scrise tocmai să înfricoşeze lumea, dar faptele lui erau realităţi! Viaţa lui Luky, apropiindu-se de capăt, îl făcea din ce în ce mai preocupat de găsirea unei forme de descătuşare a sufletului. N-a exclus chiar să tracă la o anumită sectă religioasă dacă ar fi existat o cât de slabă nădejde de pocăire, o iertare a abominabilei sale fapte. De fapt, îi fulgera mintea printre celelalte gânduri că nu este vorba despre o singură faptă, există un cumul de concursuri de împrejurări, care acum atârnă greu asupra bătrâneţii şi neputinţelor sale. Fata sa văzându-l agitat, îl întreabă: