Ori ce metode de reanimare au încercat ceilalţi trei, nu l-au putut readuce în simţiri. Văzând că nu-l pot readuce în simţiri l-au crezut mort. Au adunat repede banii şi i-au ascuns. Nu puteau să-i împartă deoarece trebuiau jucaţi. După ce l-au dus pe Someşan la spital, după ce şi acesta şi-a revenit, au hotărât să-i joace la club. Au ajuns la „club” şi după uzanţele casei şi-au văzut de ale lor. Au „pornit” jocul şi….. miliţienii care i-au prins şi legitimat i-au amendat cu un sfert dintr-un salariu şi le-a confiscat întreaga sumă.
A mai fost o întâmplare mai aparte petrecută pe perioada cursurilor la şcoala de maiştri dar care n-a raportat-o nimănui, zicea Luky. Colegii lui spuneau că n-a raportat-o deoarece şi Luky era amestecat în ea. Erau în seara banchetului. Au fost deja declaraţi maiştri. Era minunat. Participau la banchet toţi profesorii şi toţi directorii. Puţini dintre colegii de clasă şi şcoală nu erau căsătoriţi. Erau o societate realmente tânără cu oameni cărora viitorul le era deschis spre alte şi noi provocări ale tinerei noastre industrii. Trăiau o stare de beatitudine şi buna dispoziţie, fericirea chiar era cuvântul cel mai frecvent folosit. Acest tumult efervescent molipseşte, ca să nu spun se transmite foarte uşor contaminând pe toţi din jurul tău. Fenomenul s-a răsfrânt şi asupra nevestelor sau a prietenelor, care au mai luat şi câte un vin, în plus. Calitatea de maistru oferea alte premize sociale, alte aspiraţii, nu puţini dintre colegi au ajuns acolo că renunţau la neveste, în momentul în care unele dintre ele „s-au ataşat de alt coleg”. Aşa s-a întâmplat că, însoţind unul dintre colegii de clasă la căminul unde erau cazaţi, Luky a întâlnit perechi ciudate, formate din colegii de clasă împreună cu femeile care ar fi fost prietenele sau nevestele…. altora. În timp ce unul dintre colegii care formau trupa de cartofori se distra, cu una sau alta dintre aceste femei, nevasta lui, în acea noapte de banchet, în acea noapte de fericire, n-a fost dansată nici măcar un singur dans. Era o femeie frumoasă, mândră. Toate aceste calităţi au rămas în timp, care le-a şters şi pe ele. Nevasta colegului, la timpul căsătoriei era curtată de doi pretendenţi. Băieţi foarte bine situaţi pe scara valorilor sociale. Ea a renunţat la ei pentru actualul soţ, care nici dinţi în gură nu avea la 22 de ani, datorită deselor „ciocniri” cu acei bărbaţi cărora le-a „tradus” nevestele. Era atât de prost că nu putea lega trei propoziţii, fără a repeta una dintre ele şi în spatele lor i se termina vocabularul, care şi el era unul searbăd şi arogant. Personajul acesta, şi el se număra printre turnători, am putea spune chiar voluntar. Prin această „calitate” a înţeles el că se poate proteja de bărbaţii care aveau neveste atât de „gâşte”, că-l acceptau să se culce cu ele. Mai târziu va profita din plin de calitatea lui de informator când un nepot de-al lui va deveni mare ştab în miliţie. Acum ca să se poată căsători, actuala nevastă, care atunci era secretara preşedintelui de sindicat pe Exploatare, i-a făcut întreaga dantură cu numai 36 de lei, adică două cotizaţii lunare ale unui sindicalist. Prin noii dinţi puşi de nevastă-sa le şoptea cuvinte dulci unor „paraşute” adusă de colegii interni, acum în perioada desfăşurării banchetului pentru „distracţie”. Din acest punct de vedere banchetul nostru a fost trist, mai ales că a doua zi, treziţi din băutură şi vise, se refăceau perechile venite împreună la ceea ce erau înainte de banchetul de absolvire al şcolii de maiştri. Multele dintre discuţiile purtate pe perioada banchetului erau încotro o s-o apuce fiecare dintre noi. Şcoala fiind subvenţionată de întreprinderi, fără a căror recomandare nu puteai să faci un asemenea tip de şcoală, era firesc să ne întoarcem la întreprinderea de unde am venit fiecare. Aşa s-a şi întâmplat, numai că şcolile profesionale au luat un avânt deosebit şi pentru ca aceşti muncitori de la care construcţia socialismului cerea atât de mult să fie pregătiţi desăvârşit, s-a luat măsura ca să fie îndrumaţi şi controlaţi la practica în producţie de către un maistru. Luky fiind cel mai tânăr maistru pe care-l avea atunci întreprinderea, a fost trimis să preia elevii de la Grupul Şcolar Miner.