Dacă mai amintim că şeful formaţiei de muzicanţi era renumitul Cioată pe care-l cunoştea tot Oaşul, Maramureşul şi… tot mapamondul. Că starostele nunţii şi cântăreţul din gură n-a fost altul decât mai renumitul artist în lume Nicolae Sabău, ce am mai putea adăuga? Acum vă puteţi imagina că nu erau multe spectacole, în care să se desfăşoare cu asemenea artişti de talie mondială. Şi după câte s-a văzut, atât părinţii ei, Luky şi Ida, cât şi părinţii adoptivi la care a stat ultimii nouă ani, se întreceau în a le oferii fel de fel cadouri tinerei perechi.

* * *

Ginerele lui Luky şi al Idei era un om de treabă, serios şi harnic. Luky era foarte mulţumit de el. Ioana-l iubea şi el dădea destule dovezi de dragoste din care se putea spune cert că o iubeşte pe Ioana. Ce-l deranja pe Luky era că nu avea un nume de alint. E adevărat că şi numele său era Banu Luky, dar ginerele său purta numele de Popescu Banu, ceea ce era oarecum cam ciudat. Cum să-l strigi, Bănuţule! Nu prea era să spunem aşa, un alint această strigătură financiară. După ce s-au liniştit toate, după ce viaţa se scurgea normal, era firesc ca să-şi viziteze şi cuscra şi s-au pornit spre Petroşani. Cuscra, mama lui Popescu Banu, era o femeie obişnuită, locuia şi ea, ca majoritatea oamenilor din oraşele ţării, într-un apartament la bloc, mai mult singură. A povestit că după ce i-a murit soţul şi-a crescut fiul singură. Era neaşteptat ca o femeie care era frumoasă şi acum, nu s-a mai căsătorit. De aceea au şi întrebat-o Luky
– Soţul meu a fost un om deosebit şi nu cred că un alt bărbat ar fi putut să-i câştige locul din inima mea. Apoi eu, fiind de la ţară, am avut un altfel de viaţă faţă de acei care veneau în Petroşani, mulţi din Moldova, cu alte obiceiuri şi metehne proprii, care de ce să mă oblig eu să le suport. Şi ce m-a determinat să nu fac acest pas niciodată, a fost că nu suportam să strige cineva la Bănuţul meu, de cum să-l bată pentru fie ce nu-i era nu ştiu cui pe plac. Aşa că am rămas cine am fost. Pe de altă parte, dacă aşi fi făcut acest pas, să mă recăsătoresc, ar fi existat în viaţa pe care am fi dus-o tot felul de comparaţii, ori dragostea nu se poate înlocui cu păreri despre dragoste, cu surogate, aşa că şi din acest punct de vedere am preferat să rămân aşa cum sunt. În plus Anica nu avea certitudinea că acele valori care ei îi erau scumpe, le-a dorit neîntinate sau modificate. Acest lucru nu le-ar fi putut respecta orice bărbat căsătorit, deoarece se doreşte a fi stăpân, nu numai pe tine ci şi pe sentimentele tale care pentru inima sa greu încercată nu mai dorea o experienţă nereuşită de viaţă, numai să aibă bărbat. După acest „interogatoriu”, au curs întrebările de felul unde s-au întâlnit tinerii, cum s-au cunoscut şi alte asemenea din acest registru, întrebări care au menirea de apropia noile rubedenii, de-a rupe barierele dintre viitoarele relaţii care s-au stabilit prin unirea celor doi tineri.

* * *

După ce Luky Banu a adormit, Ioana s-a dus acasă, dar era destul de îngrijorată de starea de surescitare a lui Luky. Nu putea să-şi dea seama ce l-a făcut să aibă acea cădere psihică, de parcă ar fi dat în mintea copiilor. A discutat şi cu soţul ei şi Bănuţu şi-a exprimat nădejdea că poate să fi fost doar oboseala şi amintirile lui care „l-au băgat în casa cu turn”. Bănuţul totuşi spera că era un fapt normal, obişnuit la vârsta lui, dar probabil că avansând în vârstă şi manifestările să devină mai puţin demne de ceea ce de fapt dorim să fim.