Şi devin aşa de ostili că sunt capabili să “isprăvească” ca şi alţi locuitori din Bistriţa să facă acest lucru. Nu-i bine de uitat că porţile saşilor sunt înalte de peste patru metri şi zidite, aşa că uşor era “să nu fi văzut”, chiar dacă băteai la poartă. Acest lucru nu şi-l dorea Gross Papa. Bătrânul morar de hârtie era un diplomat înnăscut şi versat în păienjenişul vieţii, chiar dacă aceste tatonări îl scoteau din pepeni pe Kosma, fiul lui.. În vizitele “de curtoazie”, vizite în care el nu cerea nimic şi nici nu acceptă să primească ceva, ba dimpotrivă el era cel care dăruia saşilor de aici mici nimicuri aduse din Patria Mamă şi care năşteau unele nostalgii acelor care, şi aşa erau cei mai mulţi dintre ei, nici nu cunoşteau Germania toţi fiind născuţi aici, a cincia, sau a nu ştiu câtea generaţie. Printre familiile care întrau în “vizorul” bătrânului pentru viitoarele vizite, se aflau şi două familii din Dumitra, Krauss şi una din Budacu. Proprietari de utilaje agricole, batoze secerători, care erau ale lui Zimerer şi ale lui Krauss. Tot ei deţineau şi alte maşini ca: prese mecanice pentru stors struguri, vase de măsură pentru vin, la care Gross Papa, a pus mâna şi a reparat câte ceva. Astfel, a creat unele impresii bune despre hărnicia şi cunoştinţele sale, dar şi despre deosebita lui onestitate, făcându-se util tuturor şi pe unii ajutorul dat de el i-a scos din impasuri majore. Nu a trecut mult timp şi toţi vorbeau de cât de binevoitor şi priceput era Gross Papa, compatriotul lor, care nu pregeta să dea o mână de ajutor oricui avea o problemă. Când era cazul îşi aducea şi sculele de acasă pentru remedieri sau modificări mai ample. Saşii din jurul Bistriţei erau deosebit de plăcut impresionaţi de acest personaj. Impresia cea mai puternică era despre altruismul lui neîntâlnit între saşi, cu atât mai rar între emigranţi, să nu profite de aceste servicii l-ar fi costat enorm dacă şi le-ar fi putut face ei între ei d-apoi aşa? Pentru mulţi, aceste ajutoare date de Gross Papa au fost determinante, deoarece unii chiar se gândeau la cumpărarea unor utilaje mai performante, fiindcă pentru unele nu se mai găseau piese, altele aveau randamente slabe. Şi atunci Domnul l-a trimis pe Gross Papa care era un om neobişnuit între toţi saşii care se cunoşteau şi îşi cunoşteau şi metehnele. Bătrânul a putut face aceste intervenţii, deoarece în vremea când gândurile alunecau spre emigrare, el n-a stat degeaba, a făcut unele tatonări înainte de-a pleca din Germania. S-a interesat de tot ce-i mai nou şi ce ar putea face prin “Bistriţa aia”. Care sunt principalele ocupaţii ale băştinaşilor. Cum ţin legătura cu ţara mamă? Cât sunt de informaţi saşii de aici? A aflat că se deplasau anevoie, neavând încredere că cineva ar fi capabili să-i protejeze propriul avut. De aici apare şi o ruptură în informaţiile despre noutăţile care pe aici încă n-au apărut. Preocupaţi de “păzirea” avutului, nu s-au informat nici chiar de la vecinii lor unguri, care totuşi au mai adus noutăţi în muncă din Vest, mult mai multe ca ei. În atare situaţie, sfaturile şi îndemnurile lui Gross Papa le-au revitalizat procesele de prelucrare, păstrare a alimentelor şi a altor bunuri, concordându-le la tehnica de acum care se practică curent în Germania şi care, evident, au fost de real folos pentru truditorii pământului de aici.