Saşilor de pe aici nu le venea a crede că unul dintre ei, poate fi atât de altruist. Omul acesta care a făcut atâtea îmbunătăţiri şi modificări la maşini şi la prelucrarea bunurilor pentru a putea scoate mai multe produse şi în final mai mulţi bani nu cerea nimic pentru el, pentru munca sa. El care, recunosc conaţionali lui, le-a îmbunătăţit viaţa. I-a revigorat. I-a scos din înţepenirea în care au intrat şi le-a dat o lecţie care era de neconceput pentru zgârcenia proverbială a saşilor. Fiul lui, Kosma, îl însoţea în aceste vizite de curtoazie care uneori erau de muncă, pe brânci pentru amândoi, dar pe soţia lui Kosma, pe Melania, nevasta fiului său, care i-a dăruit şi un nepot, n-o luau în aceste vizite niciodată. Pe Kosma-l enervau şi aceste accese de altruism ale tatălui său şi mai ales, după câte o zi de lucru cruntă, parcă nici nu vroia să audă de bani, de plată, pentru oboseala lor, care, aşa cum spuneau acei cărora le prestau aceste munci, aveau randamente nemaipomenite, iar Gross Papa se mulţumea că serveau masa împreună şi…asta era totul. În timpul acestor “deplasări” pe la saşii din Bistriţa şi din jurul Bistriţei au aflat multe lucruri despre viaţa saşilor de aici, lucruri la care ei făceau comparaţiile de rigoare. Bucurându-se deja de încrederea lor totală, au ajuns să li se şi confeseze şi să-şi “divulge” uneori chiar cifrele de afaceri, vânzări de bunuri, de case. Tot în momentele de încredere şi preţuire arătate de saşi au aflat că unii au şi case goale, nelocuite, care sunt preţurile chiriei, unii oferindu-le doar în preţul întreţinerii. Cum li s-a dus buhul printre conaţionali despre priceperea lor, mulţi dintre ei îi aşteptau să le fie invitaţi, să nu-i ocolească, să-i viziteze şi pe ei. Această activitatea de reîmprospătare a unor tehnologii de lucru, de folosire a unor tehnologii mai bune în munca ce o făceau a reuşit, aşa cum am zis, ca într-o mare măsură să scoată din “adormire” societatea săsească din Bistriţa şi din jurul Bistriţei. Având din nou teme comune de discutat, lucruri de schimbat între ei, mărfuri de vândut şi cumpărat, dar mai ales facilitarea vizitelor făcute de Gross Papa, care între timp s-a mutat într-o casă mare a unui sas bogat, conaţionali au început a se căuta între ei, dar şi al căuta pe bătrân, pentru a le rezolva unele probleme gospodăreşti ori de producere de bunuri prin metodele prezentate de Gross Papa. Din câte se vede, toate acestea, i-a obligat pe saşi la schimburile de vizite între ei, mai frecvente ca până atunci, mai animate şi, chiar în cazul unor evenimente familiale(încuscriri) remontând relaţiile interumane din cadrul comunităţii săseşti bistriţeene. Aceasta a fost metoda prin care a dorit Gross Papa să intre în Comunitatea Săsească din Bistriţa şi după cum se vede, saşii se grăbeau să-l cheme la ei în vizită, în discuţii de afaceri pe Gross Papa şi nu căutau să se descotorosească de el cum s-a întâmplat cu alţii care au încercat să se salveze pe ei, “aruncându-se spre gâtul altora”.