Familia Ilenei avea aşezată casa pe buza unei râpe la care “lucra” neostoit Someşul. Vara băieţii vara făceau un dig care oprea apa ca să se poată scălda, dar şi pentru adăpatul animalelor şi a altor treburi gospodăreşti. Între băieţi şi fete de vârsta lui, Kosma se simţea altfel, mai împlinit. Toate au fost bune dacă o ultimă umilire nu l-ar mai fi aşteptat şi acum. La scaldă intrau în apă complet dezbrăcaţi. Kosma se ferea să facă baie în public, nu doar că era străin, dar era atât de slab că el încă n-a văzut, dintre atâţia tineri, unul la fel ca el şi asta-i dădea o sfială aparte Apoi a fost chemat la recrutare deodată cu fraţii Ilenei, care au auzit că el a fost casat pentru că avea TBC. Cu Ileana n-a schimbat mai mult de un “bună ziua” sau „la revedere”, dar în sufletul lui era o speranţă că fata-l simpatizează şi mai devreme sau mai târziu va găsi calea spre inima ei. Scoaterea lui din evidenţele comisariatului pe motiv de boală a dus la ratarea tuturor viselor sale de bărbat. Dacă nu eşti bun să mori în război, cât de bun vei fi să trăieşti, să ai o familie, să-ţi întreţii acea familie, când existau servicii doar pentru bărbaţi, numai bărbaţii îşi întreţineau familiile. Rupându-se şi această ultimă filă a necazurilor sale, s-a dezbrăcat şi el cum i-a văzut pe ceilalţi, la pielea goală şi din vârful râpei s-a aruncat în Someş să se înece. Cineva să fi strigat şi, cum Alexandru şi Emil erau acasă, au sărit după Kosma şi l-au scos din Someş. Era zdruncinat şi nu vorbea coerent. L-au îmbrăcat şi l-au dus acasă. Cum, necum, la văzut şi Ileana A văzut că iubitul ei avea o aţă la brâu, aţă de care nu s-a lepădat nici atunci când a vrut să se înece. Aţa aceea i-a rămas ca un cui înfipt în cap. Timpul nu ne aşteaptă să ne rezolvăm toate problemele, aşa că cei doi fraţi, alături de toată floarea bărbaţilor din sat, au fost luaţi la oaste şi au plecat la război în Răsărit. Ciudăţenia târgului. Plecând toată floarea tânără din sat, deverul lui Kosma a crescut enorm. De fapt, între copii şi moşi el era singurul fecior şi bărbat care mai corespundea acestor cerinţe. Cum fetele din sat se înghesuiau să îi facă apropouri lui Kosma, să nu spunem curte, Ileana a văzut că în aceste condiţii fetele, “prietenele”, ei erau capabile să-i fure iubitul. În schimb, nevestele tinere care-l pofteau îi făceau propuneri fără ruşine. Să fi iubită şi să-ţi pierzi iubitul ar fi o dovadă de nepricepere şi neîmplinire sufletească, mai ales că propunerile venite de la fete şi neveste pur şi simplu îl inhibau pe Kosma. Cum ar spune poetul Coşbuc:”Nu te-ai priceput”. Într-o zi de sărbătoare, Ileana l-a invitat pe Kosma la masă. După ce au terminat servirea mesei, au spălat în cuhne împreună vasele, când Ileana îl întreabă:
– Tu, Kosma, de ce porţi, tot timpul, aţa aceea la brâu ?
– Când mă vei lua de bărbat o să-ţi spun.
– Te iau, spune-mi.
– Îţi spun atuncea, până atunci mai este. Întâmplarea a făcut ca înainte de a pleca efectiv pe front fraţii Ilenei să beneficieze de o scurtă permisie în care-şi luau rămas bun de la ai lor. De acest eveniment a profitat Kosma, cerând-o pe Ileana de soţie, de la părinţi, de la familie.