„Uni-s plecaţi în străinătăţi, alţi-s străini în propria casă”
Mi-am permis un oarecare moment de respiro, şi după ce mi-am luat pantalonii fără „craci” pe mine, m-am urcat într-un mijloc de transport, cu gândul nemărturisit, de-a vedea „ce mai face pădurea” ce ne-a mai rămas din ea, cum mai preţuiesc oamenii frumuseţile naturii. De asemenea şi reacţiile lor la ce mai văd. Cum „mijloc de transport”, deocamdată înseamnă numai autobuz, priveam prin geamul acestuia, la ce s-a mai făcut pe aici, de când nu mi-am mai permis luxul „de-a fugii de-a casă”. Era foarte vizibilă « tendinţa oraşului de-a înghiţii satele », care altădată se numeau : « aparţinătoare ». Aici, pe preţuri uneori modice, unii dintre acei care au părăsit ţara şi s-au întors cu averi câştigate din schimbarea banilor de pe acolo pe banii noştri ieftini din ţară, au cumpărat pământurile băştinaşilor. Pe aceste pământuri care altădată erau sursa de hrană a acelor familii, « boierii » şi-au construit case. Poate nu chiar palate, dar ceva ce era enorm de mult pentru o familie numeroasă da’p-oi pentru unii, în a lor singurătate, se luptau să construiască cât mai mulţi pereţi, între el şi nevastă. La asemenea preocupări s-au adăugat şi proaspeţii « milionari de carton », care îşi împingeu construcţiile între oraş, fostul sat, şi Margău. Cum bârfa nu era interzisă în autobuz, unii spuneau că aia aparţine lui…şi a dat numele unor persoane « cu ştaif » în partide care întâmplător în denumirea lor conţineau şi sintagma »român « . Dacă priveai la casele construite de ei, nimic românesc nu aflai în ele. Ca arhitectură semănau mai degrabă cu « alea cu turnuleţe multiple ». Totuşi, aceste case, trebuiau să impună privitorului aviditatea personajului, « străduinţa » s-a « să aibă », să impresioneze la acest capitol şi nimic mai mult. Ba nu. Omul mai dorea prin asta să impună « respect », să i se « trădeze » traiul lui opulenţă, pe cât se poate să fie considerat şi « cineva ». Acesta să-i fie preţul umiliri sale în faţa mai marilor zilei, preţ care-l pretind la rândul lor celor care acun nu mai au nimic, şi din partea cărora au pretenţia, să nu treacă pe lângă el fără să-i spună : «săru-mâna », sau să nu-i observe « agoniseala ». De observat se observa sigur, că nu se putea trece pe lângă acele « măgăoaje » şi să te faci că nu le vezi. În rest…Observaţi că iar criticăm ?
Da, da. Aşa este cum îţi spun eu. Pe la noi nu este ”moda” să se întâmple aşa ceva! Pentru mulţi dintre noi este mai comod să vorbeşti de rău pe cineva dar, aproape imposibil să spui o vorbă bună despre o persoană care este un om cumsecade. Dacă ai rosti asemenea vorbe despre cineva, aproape sigur c-o să apară nu-ş-câte bănuieli sau “înterpretări”. Adică, cum vine asta:”om cumsecade?” Ce calităţi unice poate avea acel tip, acea persoană, neîntâlnite la altcineva? Şi prin ce îl categoriseşti de ”om bun”. Şi de ce faci acest lucru? Evident că nimeni nu poate avea alte calităţi, dacă este om, de cât acelea de care beneficiază orice persoană! Atunci cum poţi să probezi ? afirmaţiile tale, ca-i un om deosebit, raportat la ceilalţi oameni. Faci aceast lucru ştiind, cunoscând, faptul că nu oricine are aceleaşi necesităţi şi priorităţi în acelaşi timp şi atunci şi priorităţile tale faţă de ale altuia sunt diferite. De aici apar şi diferenţele strigenţelor acelor priorităţi care vor fi diferite, pentru noi doi, ori pentru alţii. Aici intervine omul nostru, personajul despre care am afirmat că este-o fiinţă deosebită, care se încumentă să intervină pentru altul, pentru a-i face “un pustiu de bine” . Despre această persoană, care evident se străduieşte să mă servească pe mine sau poate pe un altul, chiar momentul în care ai nevoie, este posibil ca alte persoane, nici nu sesizeze cât de mult s-a implicat, pentru a se face util şi oportun omul de omenie despre care-ţi vorbesc. Trebuie ştiut că binele se poate face, sau doar atunci este bine făcut, dacă este oferit exact la momentul necesar. Omului despre care vorbim pentru a reuşi această performanţă, să te servească într-o asemenea situaţie, i se cere o deosebită împlicaţie în problemele tale.
