Cel care “nu vede” sau poate că n-a fost servit, aşa cum el dorea pentru propri-ai persoană, se face că nici nu recunoaşte faptele bune ale omului aceluia căruia ştim sigur că nu i-a fost deloc uşor să satisfacă pretenţiile atâtor solicitanţi. După terminarea actului caritabil, primit cu vădită satisfacţie de acel care beneficiază de el, nu puţini sunt aceia care caută să bagatelizeze eforturile deosebite făcute de acea persoană care l-a sevit, pentru a nu se simţi “datori c-o recunoştinţă”.
Când eram destul de încurcat într-o anumită situaţie, într-un asemenea moment am întâlnit ACEA PERSOANĂ, care avea calităţi umane ce le are fiecare, dar mai avea şi darul de a asculta, de a nu crede că dincolo de cunoştinţele sale se termină cunoştinţele omenirii, şi mai avea avantajul, că gândirea lui nu era afectată de dogme şi judecăţi pripite. Omul, acesta în afară de faptele şi dăruirea mai sus înserate făcute pentru aproapele său, era capabil a discerne diferenţa între pretenţii şi necesităţi şi acţiona ca atare. În acest caz, omul de care vorbesc, despre care afirm că este un om de omenie, ştia foarte bine să dijungă lucrurile. În cazul în care, cererile tale sunt de domeniul necesarului, îţi dai seama că OMUL acesta, nu-i surd la insistenţele tale. Această persoană care deţine o anume funcţie, el se străduieşte să-ţi rezolve problema în plinătatea pretenţiilor tale. Este absolut sigur că acest lucru nu numai că îţi va atrage atenţia, dar te va reîntoarce în crezul tău din copilărie, acolo de unde au început şi pentru tine primele minciuni ale vieţii. Atitudinea lui îţi va permite să faci “un pod peste ani”, ajutându-te să-ţi reînnozi credinţa din momentul în care ţi-a fost zdruncinată prima dată, prin puterea care nu ţi-o poate da numai dragostea şi îndatorirea faţă de semeni şi de care el “nu face economie” în relaţiile cu tine. Omul acesta care deţine asemenea posibilităţi, şi ceea ce numim “gândire pozitivă”, gândire pe care el ş-o foloseşte pentru rezolvarea problemelor tale. Prin comparaţie cu alte persoane care nici măcar nu gândesc la binele aproapelui, observi cu tristeţe cum asemenea oameni, care să se dedice spre binele sau suferinţele aproapelui devin UNICI. Am ajuns ca, prin probele date vieţii, să reuşim a ne da seama ce este de fapt un creştin, omul care trăieşte pentru binele aproapelui, care îşi trăieşte prin faptele sale viaţa creştineşte, acela este întra devăr un creştin. Există foarte puţini oameni astăzi, în care să te mai poţi încrede. Poate că din această cauză nu poţi concepe că mai există persoane pe care să le vezi că participă şi se angajează în împlinirea nevoilor avute de tine, la înlăturarea unor supărări sau chiar la prevenirea acestora. Pentru mulţi, poate chiar pentru tine, aceste vorbe par a legendă, sau vorbe de clacă, dar este bine dacă nu crezi asemenea poveşti, deoarece bucuria îţi va fi mult mai mare când vei avea plăcerea şi ocazia să întâlneşti o asemenea fiinţă, un adevărat creştin. Până atunci o să te simţi cum m-am simţit şi eu înr-un autobuz ce ducea într-o dimineaţă muncitorii înspre locurile de muncă de pe platforma industrială estică a oraşului.