Dimineata pe la 8 “rumegam” in gand, ce chestionar sa-i fac… Cand colo ea era deja imbracata si cotrobaia ici-colo: – N-ai cafea undeva?
– Ce ti-a venit, tu, de te-ai pus in patul meu?… N-ai vazut ca nu mai am altul?!
– Lasa asta! Unde-i cafeaua? Of, in sfarsit, da aici se tine resoul? Ce-i drept, cafeaua era intr-o cutie metalica mai veche, dar la care tineam pentru ca se inchidea perfect si nu lasa sa se piarda aroma.
– Azi n-avem practica? Hai, baiat, scularea!
– Avem… Dar tu sa-ti vezi de practica ta, nu de persoana mea!
– Cand esti prostut… taci… si stai in patul tau!
– Si tu… tu care esti desteapta… ce debitezi?!
– O sa vezi tu! Tu numai sa fii atent si, acolo unde crezi ca uiti, noteaza! Ca de constiincios esti constiincios! imi zice conspirativ si zambind. Am sorbit cafeaua rapid si in tacere. La practica am plecat impreuna. Cand ne-au vazut colegii…
– Phiuuu, phiu! Ce achizitie noua are Mia?!
– A, giorno, baiete!
– Merge, merge…! Chiar daca isi schimba mutra de tot…
– L-o fi luat tare… stii, asta-i constiincios “academicianul”… I-a fi spus: “lasa-ma si nu-mi da pace!”, “iubeste-ma” si baiatul a priceput..
– Cu risipa asta de fluieraturi ati putea purta un generator eolian. Ia mai plimbati ursul! a concis Mia si cu asta am intrat in biroul geo-topo. Dupa mine a intrat Mia. Numai Mia. Si de atunci n-a mai aparu nimeni. Nimeni din garda ei personala. M-am apucat de treaba lasata in ajun si am intrat in “mana” cum se spune. Fata de zilele precedente ceva se schimbase. In primul rand nu se mai facea “curent” … Nu mai “freca” nimeni usile, nu ne deranja nimeni. Se putea lucra.Pauza am facut-o normal. Dar cu Mia ce e normal? Daca a vazut ca n-am schimbat decat cateva vorbe “tehnice” in aproape trei ore, s-a apropiat, m-a privit in ochi si m-a intrebat:
– Barsane! Faci pe interesantul, ai?! Pana acuma… eu… eu nu m-am agatat de baieti. Asa sa stii, ei m-au cautat! Nici pe tine nu doresc sa te atarn de gat! Chiar nu-ti plac?… Fii sincer!
– Am spus eu asa ceva?
– Nu… dar dupa felul cum te porti… ce sa cred?!
– Mia! Tu-mi oferi lucrul cel mai de pret, dar momentan… dar stii eu… eu pe moment nu sunt pregatit… Din cauza asta eu nu ma pot arunca in viata, decat peste doi trei ani… Si-apoi pentru mine… acum au aparut cateva probleme: nu sunt sigur ca ceea ce ai spus ar avea si vreo incarcatura… stii sinceritatea ta, nu stiu cum s-o iau… inca efluviul meu sentimental n-a primit “cale libera”!
– Hai, ca-mi placi!
– Daca vrei sa-ti bati joc de mine, fa-o!
– Imi placi pur si simplu! a-ntarit ea pe alt ton.
– Vrei sa spui ca tu… tu… care ai avut zeci de “sateliti” in jurul tau ai renunta la ei? Asa dintr-o data numai pentru ca ai intalnit pe “Fat-Frumos-Barsan – academician”, cum spui tu?!
– Nu… nu esti Fat-frumos, Barsane… Esti numai Barsan si mie asta-mi ajunge! E clar!
– Si eu?… Mie ce-mi ramane de facut?!
– Tu… Tu fa-ti putin timp si uita-te la mine, si daca poti, priveste si-n sufletul meu. Te crezi o victima?
– De ce? De ce te-ai “lipit” de mine?! Sau mai corect spus, de ce m-ai ales pe mine? Tin sa-ti precizez ca-mi cunosc “valoarea” fotogenica si “tinuta barbateasca”. Mai precis, daca eu eram in locul tau nu Barsan ar fi fost alesul!
– Noroc ca nu esti tu Mia… in celelalte privinte gresesti profund! Afla ca te-am urmarit mai de mult! Nu exista student sa nu fi avut doua-trei iubite. Tu nu! Apoi… apoi am aflat ca ai o prietena, la tine la tara. O invidiam. Mi-am dat seama ca esti unul dintre cei care stiu ce-i statornicia, dintre cei ce privesc calea lunga si stiu ca-i vor da de capat! Felul tau de-a fi, in general tot comportamentul tau m-au facut sa ajung aici.