Dupa cum vezi te cunosc mai bine decat crezi si iti pretuiesc calitatile… nu aparentele. Barsane! Ar mai fi ceva: Am obosit… Pur si simplu am obosit cun gasca, cu “roiul” dupa mine, cu “satelitii” cum spui tu! De multi ani nu mai am o zi linistita, intreaga, numai a mea, pricepi? Toata lumea se simte obligata sa-mi arunce cate un compliment. Toti barbatii doresc sa-si etaleze eul alaturi de mine. Ei sunt multi, eu doar una. Nu mai am putere! Esti unicul barbat care mi-a dat linistea trupului si sufletului meu obosit. Pentru tine eu eram doar “o colega”. Langa tine am dormit o noapte intreaga… Asta nu s-a intamplat langa nici un alt barbat… Poate acum o sa ma intelegi mai bine. Vreau ca prin tine, alaturi de tine sa dispara Mia cea artificiala, zgomotoasa, adulata, cautata si sa se nasca una noua! Mia, nevasta ta! O femeie obisnuita, casatorita cu un barbat obisnuit!…
– Fata draga! (uite ca i-am zis draga!), uite ce e : pana acum n-ai facut altceva decat sa ma zapacesti. Mi-ai pus atatea in spate ca imediat o sa ma umflu in pene! Si crezi ca eu sunt de piatra! Dar lasa-mi, draga timp sa ma adun, sa mai respir!
– Barsane, respira cat de adanc vrei tu, dar daca tii la mine, daca iti plac… ne casatorim!
– Ce sa facem?! Asa pe nepusa masa… Asa de rapid? Da, ce asta e tren sa nu-1 scapam?!
– Daca tii la mine… da!
– Pai, cum sa nu tin! Ba sunt chiar flatat, dar si cutremurat. Pai, ce ma fac eu cu tine?
– Pai, pai, ce mai atata pai! Hai, iesim la o “cafea imbunatatita”! Si iar ne apucase seara. Numai ca de data asta am intrat impreuna cu o voie buna pe care n-am visat-o. Gazda ne-a deschis, parca ne astepta cine stie de cand. Am petrecut o noapte… o noapte de neuitat… de neuitare…Formalitatile de casatorie nu au durat mult. Asa m-am vazut in anul III barbat insurat. Si cu cine?!… Cu “floarea” institutului si mi-a parut rau ca nu o chema astfel. Numele Mia, imi suna a moneda… Dar parca toate au o predestinatie: Miei ii placeau banii, ii placeau enorm, mai ales sa-i cheltuiasca!
*****
Emil era plecat de o saptamana pe Santierul National, cand ma trezesc cu o telegrama. Ma anuntau sa ma prezint de urgenta la liceu. M-am dus. M-am intalnit cu directorul:
– Tov. Barsan! imi vine greu sa va spun… Emil, Emil pe Santierul National al Tineretului…Am plecat urgent acolo sa vad eu despre ce este vorba. Nu pentru ca nu l-as fi crezut pe director, dar parca simteam ca trebuie sa fiu prezent langa el, langa baiatul meu, sa-i impartasesc neimplinirea, suferinta.
Am discutat cu comandantul taberei. Asta lauda brigadierii, imi vorbea de scopul nobil al muncii lor, dar, dar…pe Emil mi-a spus ca nu-1 cunoaste! De altfel il intelegeam: avea peste 1800 de “subordonati” si venisera abia de curand. Mi-a aratat unde era amplasat cortul brigazii lui. I-am gasit si patul. In asteptarea brigazii m-am intins putin. M-au trezit vocile vesele si repezite ale celor care se intorceau de la lucru. Era si Emil cu ei. Imbracat in salopeta, cu cizme de cauciuc, casca. Echipament complet. Au plecat sa se spele. Emil m-a rugat sa merg cu el la masa. Am refuzat. M-a chemat si comandantul lui, dar l-am refuzat si pe el. Mai aveam nevoie de timp, sa ma obisnuiesc cu noua situatie. S-au intors si acum aveam “timp de discutie” Ne-am retras afara pe o banca si i-am spus lui Emil care era “scopul” vizitei mele acolo…Emil se precipita:
– Tata! Sa stii… a-nceput el cu greu – Sti. Parca nu a fost destul una, asa s-a brodit ca am facut doua boacane! Pe scurt: am facut o “gasca” ca sa-1 batem pe unul de aici. A doua prostie: m-am angajat ca sa “cedau” o parte din munca baietilor, unui cetatean, care, cu buna stiinta, a deviat canalul, santul pe care-l sapam si chiar conducta ce o bagam in sant, pe pamantul lui, ca sa poata folosi apa ce va trece prin conducta… Asta-i!
– Asta-i tot? -Tot.
Atunci apare si comandantul lui de brigada. L-am rugat si pe el sa comenteze faptele.
– Tov. Barsan, suntem de putine zile aici si de foarte putine zile lucram. Inca nu putem prinde toate aspectele si elementele, dar din scurtul timp petrecut impreuna pot sa va spun ca fiul Dumneavoastra este greu de subordonat! Ce-i drept munca e bruta, el este baiat de oras, e continuu nemultumit si ramane in urma cu norma. La 10 metri de sant cat ar fi trebuit sa sape pana acum zilnic, el are o medie de numai 8,5 metri! In total ar fi trebuit sa sape 43 de metri.