Şi când te gândeşti că totul a început de la o demonstraţie paşnică. Acesta a fost “momentul 13-15 iunie”. S-au solicitat din nou ortacii din Vale, care de această dată au făcut şi “ordine şi dezastre”. Mineriadele IV şi V au avut drept cauze refuzul primului ministru de-a se prezenta la ordinile lui Cosma în Valea Jiului. (cererile n-au fost formulate aşa, dar asta, s-a confirmat) Era vorba de nişte negocieri care nu conveneau liderilor sindicali. Cred că în acele momente Miron Cozma şi-a dat seama de puterea minerilor constituiţi în luptători. De fapt îşi dorea deja o funcţie în stat (poate că cineva să i-o fi promis-o deja). Considerând probabil că a aşteptat destul, a pornit din nou cu minerii spre Bucureşti. Băsescu (ministrul transporturilor de atunci) a blocat toate trenurile care treceau dinspre şi înspre Bucureşti, prin Petroşani. In Valea Jiului s-au făcut trei baraje să-i oprească pe mineri. Pe scurt trupele de poliţie conduse de gen. Lupu au luat bătaie şi Cozma se îndrepta victorios spre Bucureşti. Primul ministru de atunci, Radu Vasile, a acceptat să se întâlnească la negocieri cu “comandantul” Cozma. Întrevederea a avut loc la Mănăstirea Cozia. S-a căzut la pace şi minerii s-au întors la Petroşani. Ultima escapadă, ultima mineriadă, a avut motivul, că fostul premier de atunci, Radu Vasile, nu s-a ţinut de promisiune şi nici actualul nu se grăbeşte să le satisfacă pretenţiile. De această dată guvernul, a mobilizat şi armata alături de forţele poliţieneşti şi de abia au putut opri minerii la podul de peste Olt. De această dată au fost două bătălii adevărate, cu arme de foc nu numai cu cozi de tîrnăcop, în care de fiecare dată au încasat-o poliţiştii de la mineri. Au fost folosite tactici de luptă militare, învăluiri şi chiar luări de prizioneri. A fost război în adevăratul sens al cuvântului. La podul de la Stoineşti, forţele de ordine şi o unitate militară, conduse de Dudu Ionescu, noul ministru, (până atunci la “interne”era Dejeu) a pus capăt mineriadelor şi aurei lui Cosma care a primit 18 ani de puşcărie.
Am uitat să vă spun, că între timp Cosma a ”devenit” inginer şi spaima Văii şi a oricărui stadion pe care “jucau fotbal” petroşănenii. Unde mergeau fotbaliştii de la Jiul să joace,era “musai” de câştigat meciul altfel Cosma se enerva şi cu “un grup de băieţi” ciomăgea pe cine le ieşea în cale. O menţiune importantă este că minerii din celelalte bazine n-au participat la mişcările numite mineriade. La ultima şi mai puţini la penultima, au mai colaborat şi minerii din Oltenia, dar puţini numericeşte. Liderii din celelalte bazine miniere n-au putut opri elanul lui Cosma. De aceea e bine de ştiut că, de distrus au distrus tot mineritul fără discriminare şi fără alte motive plauzibile. Lor le erau suficiente mineriadele şi au fost suficiente după cât rău şi vînzoleală au făcut. După ce aţi citit aceste lucruri aici, când ultima “intrare“ a minerilor în Bucureşti se petrecea în 14 iunie ‘95, vă puteţi imagina cum se “construia” ţara pe care n-o puteam nici măcar apăra. Muncea cine mai avea conştiinţă şi în rest se “privatiza”care cum putea. Poate greşesc dar erau înscrişi candidaţi în alegeri la funcţia de preşedinte aproape 50 de persoane care se credeau îndreptăţiţi şi competenţi pentru cea importantă demnitate în stat.