Devii obositor, ai nevoie de asistenţă şi atunci apropiaţii încep să te “omită”.Pentru foştii prieteni, pentru familie, devii un balast. Ceva care-i trage înapoi din zborul căruia abia i-au prins gustul. De aceea aceste lucruri sunt pentru bătrâni adevărate barometre, nu din acelea care spun timpul, ci barometre de viaţă, uneori singura raţiune de-a trăi. Să te faci util semenilor. A fi util semenilor şi familiei. Nu de puţine ori şi eu îi dădeam bineţe “domnului director”. Avea câţiva ani în faţa mea, ca să nu mai amintesc că eram şi vecini. Din varii motive n-a catadicsit niciodată să-mi răspundă la salut, nici mie şi nici altora. Acum “dânsul” este pensionar. Maşina aia mică duce pe altcineva la serviciu. ”Dânsul” a “luat” boala pensionarilor. A venit vremea ca el să se uite la mine, cum eu mă uitam altădată aşteptând un răspuns la salut. Obişnuit că de la el nu primeşti nimic, am început şi eu să ”nu-l mai văd”. Sunt sigur că într-o zi mă va opri şi mă va întreba de ce nu-i răspund la salut. Suportă foarte greu “liniştea” ce s-a făcut în jurul său brusc. Sau poate mă va întreba de ce l-am salutat atâţia ani şi abia acum el îşi dă seama că eu nu-l mai salut. E dreptul lui să se întrebe. E dreptul lui şi poate şi a altor şefi care observă că şi ei sunt oameni dar numai după ce se pensionează. Unii care ajung într-o asemenea poziţie socială sau poate în alta care “le dă mai multe drepturi” decât muritorilor de rând, primul gând le “zboară” la ce posibilităţi au de-aş spori averile, numărul de camere al vilei, şi alte ”necazuri” de oameni cu posibilităţi nelimitate prin funcţia ce-o deţin. O altă fază în lupta lor pentru bunăstare, este înlocuirea instalaţiilor banal de obişnuite, pe care le vezi la toţi, cu conducte şi fitinguri, armături, din cupru şi bronz. Poate veţi spune că acest metal este mai rezistent în timp. Aşa şi este. Toate relicvele păstrate în pământ, sunt ceramice sau din bronz. Obiectele făcute din alte materiale s-au păstrat doar accidental. Poate că nici chiar ei nu se gândesc să trăiască chiar o eră istorică. Atunci de unde preferinţa aceasta pentru cupru. Mai sunt şi alte materiale nemuritoare ca: fonta, oţelurile inoxidabile şi altele. Arama are un gust acru amărui, gustul invidiei, gustul care trădează invidia la om şi întreţine fiara (vezica biliară) De ce fără nici un motiv uni vreau să-şi stimuleze vezica, acel lichid galben verzui, cu miros de cupru, bălos, care ne arde grăsimile. Dacă prin absurd n-am avea această fiară stimulată oarecum şi psihic, probabil că n-am fi invidioşi dar sigur este că nici atâtea alimente şi grăsimi n-am putea consuma fără a avea probleme. Cine astăzi nu-şi dă întregul câştig pe mâncare, acela are şi de unde face economi. Economiile îţi dau o linişte şi o siguranţă, care-ţi permite un trai liniştit, sigur şi poate mai puţin invidios, care te face oarecum mai indiferent faţă de ce se întâmplă în jurul tău. Dar un om indiferent, nu-i uşor de manipulat, el deja “culege roadele democraţiei” şi nu-i folositor stăpânilor de astăzi, care ar fi capabili să ne mai planteze o fiere, transformându-ne în FIARE. Ei aşa ne doresc, să ne sfâşiem între noi ca ei să poată stăpâni mai liniştiţi.