– Multumesc… dar… Si fara sa mai poata adauga ceva, directorul i-a intins mana si 1-a condus zambind spre iesire!
Scoala fiind mare, cu multi elevi, avea in dotare trei autobuze pentru transportul la practica. In dimineata zilei urmatoare, in fata scolii era pregatit deja un autobuz, care ii astepta cu soferul gata de drum.
– Domnu’ … i se adresa soferul. Cand plecam?
– Pai, sa vedem… si “cadrul tanar” caruia I s-a acordat aceasta mare incredere, nu termina de vorbit ca si aparu directorul:
-A, buna dimineata!
– Sa traiti!
– Tov. profesor luati astazi pentru sarcina primita, anii IIIB si IIIC si plecati la Apa Sarata!
– Daca nu sunt indiscret tov. Director, de unde sa-i iau?!
– Cred ca sunt in sala de mese.
– Am inteles. S-a dus acolo, s-a ridicat in picioare pe un scaun si in vacarmul salii a strigat:
– Atentie, elevii din clasele IIIB si IIIC intr-o jumatate de ora vor fi la autobuz pentru a pleca la practica! S-a uitat ce reactie a starnit vorbele sale. Nimeni, nimic, liniste. Care or fi clasele alea? S-au ridicat doi elevi. Profesorul “pe ei”.
– Voi raspundeti de prezenta! Ati inteles?
– Da, tovarase profesor!
Tanarul profesor, cu ajutorul sefilor de clasa facu un tabel nominal cu elevii “recomandati” de director. Erau 43.
– Domnule sofer, mergem in directia Apa Sarata! Dar stiti, eu habar n-am unde o fi aia, ii spuse mai incet soferului. Este vreun lac?
– Nu, nu. Lasati ca stiu eu despre ce-i vorba!
– Bine, multumesc!
Au iesit din oras, au urcat un deal, ce i se zicea “Dura”, l-au coborat, autobuzul a facut “la dreapta” si in scurt timp au ajuns:
– Aici e! Dati-va jos!
– Multumesc, dar inapoi cum ajungem?
– Pai, vin eu, dupa ce-i duc si pe ceilalti practicanti. Pe la ora patru dupa masa.
– Bine, Noroc!
La marginea drumului, elevii se asezara pe buza santului, iar tanarul cadru se simtea si mai aerian. Nu stia ce trebuie sa faca! Elevii au inceput sa discute intre ei, altii sa faca o “baza”… Dupa un timp, care pentru profesor paru ingrozitor de lung, aparu un ins:
– Voi sunteti de la Scoala miniera?
– Da, eu sunt! Si profesorul nostru se prezenta.
– Veniti sa va dau de lucru!
– Baieti, le zise, zece minute ramaneti in pauza, parca pana acum fusese altceva.
– Uitati, tovarase. Si in acest timp au ajuns pe marginea unei rape, ca vale nu i se putea zice, – uitati acolo jos – jos insemnand fundul rapei – se va decoperta tot pamantul pana se va ajunge la argila. Pe locul ce-1 decopertati se va face un baraj din argila cu baza de… si inaltimea de… care va tine in spate o acumulare de apa…
– Dar apa de unde o luati?
– Pai, e paraul asta – si-i arata profesorului un firicel de apa, care daca trei elevi “se puneau” il sorbeau cu totul!
– Ma rog! Si pamantul unde-1 ducem?
– Mai la vale. Va punem linie ferata cu vagonete basculante. Il transportati…
– Si cand incepem?
– Cum cand? Acum!
– Pai linia ?