Sunday, April 05th, 2009 | Scriitor:

Mă gândeam că din câte am auzit, ar fi trebuit să strig, aşa făceau toate femeile dacă-şi vedeau bărbaţii, cu sau peste altele. Mie, cei ce se iubeau îmi erau vecini şi prieteni, drept care Gherghina mi-a făcut cu ochiul, când am trecut pe lângă ei, dar Mielul preocupat de ce făcea, nici nu m-a observat continuându-şi galopul de plăcere. Ceva mai încolo era Măriuţa care văzându-mă s-a bucurat. Şi ea era fetiţa altui vecin, ştia ce se întâmpla ceva mai încolo şi mi-a spus că şi-au dorit să se încerce cu Mielu. El a ales-o prima dată pe Gherghina, dar dacă eu doresc poate s-o facă şi cu mine. N-aş putea să spun că eram bulversat, era o situaţie nouă ne mai întâlnită pentru mine. Tot povestind, Măriuţa a început să facă lucruri pe care nici nu bănuiam că le ştie de cum să le şi facă lejeră, cu bunăvoinţă chiar. Şi-a deschis nasturii la rochiţă, mi-a arătat merişoarele, mi-a pus mâna mea pe ele, eu i le-am mângâiat. Erau drăguţe, plăcute la mângâiat, şi-mi dădea fiori. Apoi şi-a dezvelit burtica şi şi-a deschis picioarele. Eram pe punctul de-a mă pierde. Formele trupului proaspăt de fată tânără, toată goliciunea ei şi poate nu în ultimul rând acea abureală de vis, care ţi-se tot promite, tot timpul şi nu eşti niciodată sigur că va apărea cândva, acum era aici lângă mine şi-mi era oferită cu plăcere. Eu în acest timp m-am transformat într-un arc şi totul părea neverosimil. Fata era în vremea când deja începuse să-i crească flocuşeii şi după ce şi-a deschis picioarele am văzut şi eu pentru prima dată cum arată o femeie “acolo”. Toate aceste văzute şi pipăite mă exultau. Priveam trupul fetei cu o neruşinată poftă. Nu eram în stare să cer ceva de frică să nu dispară prezentul Era prima oră când vedeam cert şi clar de ce unii oameni se numesc… femei. Era grăsuţă cu labii proeminente. S-a băgat sub mine, a pus ea mâna şi a aranjat toate să fie bine. Doamne prost mai eram. După consumarea primei rate ale extazului şi fericirii bărbăteşti, ne-am dat seama că şi vecinii noştri erau deja la poveşti. După cum ei au avut înţelegerea, Măriuţa s-a dus cu Mielu. Gherghina şi cu mine ne-am retras ca şi cum figuram şi eu în înţelegerea făcută de ei. Mi-a prezentat şi ea frumuseţea trupului ei. Şi ea m-a îndemnat la mângâieri pe micuţele ţâţuci, pe trup, pe…. La ea m-am uitat mai liniştit oarecum, aveam deja o experienţă. Atunci mi-am dat seama că nu există două lucruri identice, chiar dacă poartă acelaşi nume. Cu toate că era mai mică ca mine, Gherghina ştia de ce avea nevoie de la mine, făcându-mă să trăiesc câteva clipe sublimul. La despărţire, ne-am sărutat şi probabil că gândurile noastre zburau la următoarele întâlniri. Chiar le-am catalogat pe fete cu apelativul de “fete cu mari disponibilităţi”. Nu pot să-mi dau seama nici acum de întâmplarea de atunci. Ce le-a venit fetelor să facă acel tur? Cu toate că eram vecini, ne întâlneam zilnic, dar ziua de 6 august nu s-a mai repetat niciodată.

Category: ursite la subsol
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.