(vineri, 5 aprilie 2002)

Trecem de oarece vreme prin viaţă cu capul legat şi mâna întinsă. Cam aşa am putea rezuma viaţa românilor din ţară. Datorăm aceste stări acelor care ne conduc, de fapt chiar ei ne mijlocesc, sau ne impun aceste dezonorante destine. Se reiau aceste frământări politice, care se amplifică, lucru observat de oricine, dar cu toate acestea, spre deosebire de „alţii”, la noi n-a ieşit nimic din ele. Etapele prin care ar trebui să ajungem la traiul bun promis nu s-au executat încă. Este adevărat că se vorbesc multe dar este şi normal, ce nu se vede, ce nu se poate pipăi, vântul le spulberă. Pentru a nu crea ambiguităţi vom da un exemplu. Domnul ministru Sârbu, în anul trecut şi chiar în acest an, a apărut la televizor să ne spună că în învăţământ se vor mării salariile cu 8%. Noi nu l-am obligat să se laude. De la 1ianuarie normele de practică (la şcolile generale care fac informatică, Deasemeni) s-au micşorat cu 12 %, eliminând din personal. După aritmetica domniei sale, acestea sunt salarii majorate. Se zvoneşte
Că până la 1 martie se vor „reaşeza” normele şi pentru celelalte cadre didactice. Adică începe un val de concedieri, cu alte cuvinte. Observaţi că de promisiunile care le-au făcut cu locurile de muncă(cele un milion promise) de reducerea de impozite n-are rost să mai vorbim. În politica externă, de bună seamă că mulţi vor spune că ţara noastră este angajată să intre în UE şi NATO. Primul obiectiv se va face când economia noastră va fi compatibilă cu a lor. „V-aţi dezvoltat ai noştri sunteţi” . Dar cum nu suntem „dezvoltaţi”, ne mai dau lecţii, doi trei dolari şu…aşteptaţi la rând! Cu NATO este o problemă mult mai sensibilă, abia după rezolvarea ei mai zic câte ceva şi cei cu UE-ul. Ideea e mai veche. Cineva trebuia să creeze o forţă care să se poată opune Statelor Unite. A venit idee cu Uniunea Statelor Europene. Cu toţii au fost de acord, mai puţin Anglia, care este pe aceiaşi mână cu SUA. Cu toţii au fost de acord cu excluderea Rusiei, care a înţeles şi trece la contraofensivă. NATO care-l diriguieşte SUA, dar în afară de ei şi Canada celelalte sunt statele din UE. NATO pretinde viitorilor aliaţi la integrare, pace cu vecini. Acest lucru-i un fleac pentru ruşi, care de această dată nu-şi bagă trupele în Moldova, îşi bagă limba. Ca să ne avem bine cu Ucraina, nu trebuie să ne intereseze dacă Insula Şerpilor este pământ, bază militară sovietică sau graniţa cu România. Ne având graniţă într-o parte a ţării, nu putem semna acorduri de prietenie sau militare. Practic spre răsărit suntem nimeni. În acest caz nu întrunim condiţiile de aderare, dar nu contează, noi ne facem că suntem şi plecăm (că bani avem destui) în misiuni NATO. Americanii de când au fost „atacaţi” au primit mână liberă să meargă să ocupe ce vor din lumea asta, dacă ei vor bănui că acolo sunt terorişti. Credeţi că altceva şi-au dorit ? Acum chiar că nu mai au nevoie de nimic. Ce le-a trebuit au, şi mai mult, acţiunile lor sunt girate de ONU care i-a dat mână liberă. În acest timp ruşii fac ce n-au făcut niciodată. Strâng relaţiile de prietenie cu chinezii şi alte popoare asiatice şi arabe pentru a deveni al treilea pol de putere pe pământ. Cred că asemenea permisivităţi politice la scară mondială unde suntem…nimeni, merită o mai mare analiză atunci când îţi împingi ŢARA…undeva…