( 24 iunie 2000)

Plecând de la o emisiune de radio a „Europei FM”, cu stupoare s-a evidenţiat faptul că tot mai puţini oameni cunosc legislaţia muncii şi normele de protecţie a muncii a personalului angajat. Toate greutăţile prin care parcă timpul ne luminează pe fiecare, ne aduc zilnic accidente rutiere soldate cu 2-10 morţi. În judeţul nostru, în anul trecut, am avut la personalul angajat 20 de accidente mortale. Se pare că nici anul acesta nu va fi mai „sărac” în jertfele muncii, în accidente, unele şi cu pierdere temporară a capacităţii de muncă, altele soldate cu morţi. Ca tot românul şi invers, ca „alţii”, şi la noi cei ce s-au privatizat n-au respectat prima şi ce-a mai importantă regulă a economiei de piaţă: „Să faci ceia ce tu şti mai bine”. În acest context,s-au văzut profesori care conduc tipografi, electricieni reparând tăblăria maşinilor, maiştrii electromecanici sau ingineri mineri făcând croitorie, muzicant transformat în vânzător, unora cărora nu le-a plăcut munca, pur şi simplu s-au făcut valutişti. Toate aceste lucruri îi interesează direct şi personal, dar cum sunt noi în profil, deci necunoscând de nici unele în afacerile ce le fac, tind ca oamenii care lucrează pentru ei să devină cobai, deoarece ei habar n-au că patronul lor este „habarnist” în meserie necunoscând că există o lege 90/1996, care se numeşte a protecţiei muncii şi care nu este de loc facultativă. Pe lângă acea lege, mai sunt şi ITC – urile(indicatoarele tehnice de calificare), unde se spune ce trebuie să execute un muncitor de anumit profil şi ce I se poate pretinde şi ce nu. Este greşită ideea că cel ce lucrează pentru patron este sluga patronului şi, trebuie să suporte umilinţe. Cum se pot rezolva aceste lucruri? Dar lucru la negru? Simplu. Poate fiecare-şi aduce aminte că „pe vremuri” nu se prea vorbea de preşedintele de sindicat, ci de comitetul de sindicat În acel comitet de sindicat erau nişte comisii pe ramuri: NTS, condiţii sociale, comisia de cultură şi programe culturale şi altele. Aceste comisii prezentau periodic rezultatele inspecţiilor şi ale activităţilor în desfăşurare. Îmi aduc aminte că exista un fond financiar NTS. Un preşedinte de sindicat a fost destituit în 1978 deoarece n-a consumat integral banii alocaţi acestui sector. Cred că nu este rău să se repună în ordine şi acest lucru, deoarece se ştie că moartea unui angajat duce la alocarea de pensii tuturor urmaşilor. Este mai corect să lucrăm cu oameni Vii decât să dăm o viaţă pomeni substanţiale morţilor. Pe de altă parte, mulţi dintre disponibilizaţi ar face ori ce numai să lucreze. Cu ei să fim şi noi atenţi, întrucât încă nu s-au legalizat acel „orice” şi cine ştie ce înseamnă el când omul este necăjit.