Istoria patriei ne arată câţi domni viteji au ţinut pe braţe scutul neatârnării noastre care, ciudat, în acelaşi timp gândeau şi la reîntregirea ţării, a tuturor românilor, ca să nu fim cum spunea marele Iorga:”Singura ţară înconjurată de propriul său popor”.În acest efort îl putem aminti pe Iancu de Hunedoara, pe Ştefan Cel Mare şi Sfânt, şi pe primul Domn al tuturor românilor Mihai Viteazul, şi de la el speranţele şi încercările românilor au dus la 1918 când, la 1 decembrie „ne-am văzut visul cu ochi”. Ne mai mângâiem cu gândul că Ţările româneşti n-au fost făcute paşalâc, că pe teritoriul ţării noastre nu staţionează trupe străine. Dar am pierdut şi istoria. La ce au folosit atâtea jertfe dacă actualii guvernanţi pun ţara la dispoziţia NATO? Ţara este oferită pentru baze NATO, mai înjositor lucru posibil pentru neamurile care au trăit dar mai ales au murit pentru independenţa acestui pământ românesc, care cine ştie cât v-a mai fi românesc. Trupele din bazele militare vin, dar nu mai pleacă. Nu sunt naţionalist dar să vină mercenari care să-ţi folosească untul când tu n-ai bani de margarină? Ei să-şi poată permite luxuri şi tu băştinaşul nu-ţi poţi plăti taxele către stat. Ei să-ţi mănânce pâinea albă şi tu deabea să poţi cumpăra tărâţe? Aşa că vei fi marginalizat în propria-ţi ţară. De fapt abia acum am ajuns la vorbele lui Ştefan cel Marte: „că nu-i a mea, şi nici a voastră” ci probabil că a celor pe care-i invităm respectuos să ne cotropească. Până acum mai aveam şi aveau rostul lor în şcoli cuvintele: abnegaţie, dăruire, patriotism şi de ce nu NAŢIUNE. Acum noile motive de divorţ vor fi:”Mi-a fugit nevasta cu un „blond” din trupele NATO”. Am înţeles-o. Soldaţii aceştia au câştiguri de cinzeci de ori mai mari ca noi, şi aceşti bani vor fi alocaţi de guvernul României. Probabil că-s favorizat, dar multiplele aspecte ale acestor ”măreţe hotărâri” se vor vedea după câteva generaţii, când nepoţii şi strănepoţii îi vor „felicita” pe „actualii”.
„Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar cel Atotputernic veghează peste toţi” (Eclesiasticul 5/7). 12 noiembrie 2001