„Ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceia va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup”.(Facerea 2/25). „Şi a pus Adam femeii sale numele de Eva, adică Viaţă”(Facerea 3/20). Din citatele prezentate aici realizăm că Dumnezeu după ce a făcut pe OM şi prima FEMEIE, a binecuvântat şi prima căsătorie ( „creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” Facerea 1/28 ). Din inspiraţie divină Adam numeşte femeia VIAŢĂ. Constatăm că din începuturile vieţii pe pământ, aceasta nu a fost gândită niciodată altfel decât ca familie. ISUS ŞIRAH în înţelepciunea lui şi în pildele date la acest subiect, aureolează căsnicia spunând:”Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, unirea fraţilor, dragostea dintre prieteni şi bărbatul cu femeie care se înţeleg bine”( cap. 25/2), şi merge mai departe şi zice:”Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ”(26/16). În întâia Epistolă a lui Sf. Pavel, spune: „!3 Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este DRAGOSTEA”. În Coloseni mai suntem avertizaţi tot de Sf. Pavel (3/19) : „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi asprii cu ele”.
Ca ori ce lucru impus, dă naştere la suspiciuni. Dacă familia-i necesară, de ce numai în familie suntem în deplinătatea pe care ne-a oferit-o Ziditorul? „Familia este unitatea socială elementară ale cărei funcţiuni specifice sunt reglementarea relaţiilor dintre sexe şi asigurarea procreării şi educării copiilor”(mic dicţionar filozofic-`69) . Familia este un nucleu social elementar, realizat prin căsătorie, care uneşte pe soţi şi pe descendenţii acestora, prin raporturi strânse de ordin biologic, economic şi spiritual! (dicţionar enciclopedic vol. II-1996). Cu alte cuvinte acest nucleu – familia – este un depozitar şi transmiţător de cultură, educaţie, spiritualitate, sociologie şi multe altele. Pentru noi, familia, înseamnă nu numai cei şapte ani de acasă, ci şi transmiterea destul de bună şi exactă de la daci la romani a tuturor averilor lor culturale, folclor, modă şi multe altele. În vremea dacilor, dacă un membru al familiei făcea o faptă reprobabilă şi familia lui îşi asuma fapta membrului familiei lor, ei înşişi pedepsindu-l. Deci familia avea şi rol justiţiar, rol care se mai menţine şi astăzi la italieni şi japonezi şi la alte popoare care încă sunt „subordonate” altora. Rolul familiei este copleşitor. Funcţiile şi aria de acţiune sunt destul de mari. Românii şi-au înfiinţat satele prin roire, de la familia de bază plecând familiile tinere care-şi întemeiau sate, care la rândul lor erau subordonate cnezului sau sfatului moşilor de unde au plecat.
Se ştie şi este confirmat acest lucru, că o familie unită nu are probleme cu fapte penale, dar şi cealaltă este valabilă, unde rolul familiei scade, destrăbălarea creşte şi societăţile de care aparţin „se duc pe râpă”. Aceste exemple pot fi luate de la Imperiul roman şi până în zilele noastre. Cu 50-60 de ani în urmă bărbaţii ruşi se căsătoreau la 40-50 de ani. Acum acest obicei al lor a dispărut. Din „documentele” prezentate de americani, din filme, opere, ce le avem la dispoziţie se pare că familia americană este în derută. Se observă la familiile americane (prin ceia ce ne arată) că au abordat ei obiceiul rusesc, cu căsătoria la vârste înaintate, obicei care le permiteau pe vremuri să îi eticheteze pe ruşi ca barbari.
Distrugerea nucleului de bază al societăţii, familia duce la distrugerea respectivei societăţi deoarece transmiterea valorilor umanitare nu se mai produce. Pentru noi aceste lucruri sunt clare, nu este clar de ce pe abonamentele noastre TV ni-se transmit astfel de filme care n-au nici-un substrat artistic, pur şi simplu de prost gust. Toată vara, societăţile de televiziune, au căutat să ne lămurească cât de puţină educaţie au cei 30 de tineri care sunt la mare în vacanţă. E trist dar aţi devenit jalnici cu asemenea prestaţii televizate….3 septembrie 2001