În prima săptămână a acestei luni, cuptor, din anul 2001 de la naşterea lui Hristos, unii mai aduceau elogii întârziate dascălilor, foştilor lor profesori. A apărut la televizor pe un post naţional domnul Năstase, primul ministru al României, care într-o discuţie cu doamna Ecaterina Andronescu, Ministrul Educaţiei, a calificat o parte a corpului profesoral din România ca HANDICAPAŢI. Atribuirea de insulte în public unei anumite persoane, este un lucru grav, dar să fie catalogat corpul profesoral dintr-o ţară, aşa cum s-a întâmplat, de către primul ministru al acestei Ţări, este incalificabil ! Fapta este cu atât mai gravă cu cât domnul Năstase este diplomat de carieră, ginere de ministru, om de stat. Până nu demult se vorbea de dendrologia unor ziarişti, cărora li s-au făcut articole speciale în Codul Penal pentru a fi sancţionaţi drastic. Dar să fi prim-ministru şi să te adresezi unei doamne, care mai este şi Ministrul Educaţiei şi Cercetării, este o trufie scăpată de sub control. Vocabular de „uşa cortului” la asemenea persoană cu asemenea funcţie?! Acum este foarte clar cât ţine „domnul Năstase” la electorat, la oamenii din această Ţară. Tot dânsul, într-o altă expunere televizată, de prin februarie, făcea promisiuni că va mări salariul minim pe economie la un milion patru sute de mii şi cadrelor didactice cu începere de la 1 martie. Acum cred că vă daţi seama şi dumneavoastră că acest lucru nu s-a înfăptuit şi că în general noi, oamenii de rând, acei pe care şeful guvernului îi consideră handicapaţi, îi stârnim milă, poate dispreţ şi, din când în când, ne mai „aruncă” niscaiva resturi. Şi dacă tot ne-a catalogat, de ce nu ne are la suflet, de ce nu I se răsfrânge „dragostea părintească” faţă de „copiii” în suferinţă ?! Îmi este ruşine să-i spun că în momentul de faţă şcolile mai capătă câte o pomană de calculator de la unii, de la alţii, dar sunt şcoli unde mobilierul e dinainte de război, tavanele ne cad în cap şi, totuşi ne facem datoria ! Din câte se vede, domnul Năstase, nu ştie acest lucru altfel l-ar recunoaşte. Nu ne doare că ne-aţi catalogat, ne doare că sunteţi diplomat fără diplomaţie, că mergeţi la biserică pentru a fi filmaţi nu ca să vă rugaţi, deoarece cine nu-şi iubeşte aproapele nu poate fi nici credincios, nici tolerant.