După cum ni s-a pus în vedere cu mai bine de un an, din 1 aprilie( cinică hotărâre) s-a trecut la noul sistem de pensionare. Noutatea are două componente:complicarea modului de calculare a pensiei până la necunoaştere( probabil pentru a nu-şi putea socoti fiecare restul venitului din care va trăi), iar banii strânşi din “cotizaţii” se cheltuiesc curent (şi acum statul nu-i are), drept pentru care se reduce plafonul la circa 1600.000 lei pentru viitorul pensionar, care de această dată va trebui să aibă minimul 35 de ani de muncă şi contribuţie la fond. Mai are un “ceva” care aparţine de “ar’metică”. Dacă cineva doreşte să se pensioneze la 57 de ani, zice legea că trebuie să aibă încă zece ani cotizaţi. Adică 45 de ani munciţi. La 15 ani ce calificare o fi având omul acela, sau dacă este calificat muncitor, tehnician ori inginer nu poate beneficia de acest drept? Nu-i prea democratică legea ori tot “în aritmetică”-i necazul.(?!) Noi, acei cu plămânii negrii de fum şi cu sângele numai plumb, noi băimărenii, care avem media de vârstă de 58 de ani, când ne pensionăm? Este clar că această lege nu îndeamnă pe nimeni la muncă. Oare câţi dintre concetăţenii noştri vor trăi 65 de ani? Unii chiar că ştiu. Dacă nu puteţi face bine de ce vă străduiţi să faceţi rău, domnilor guvernanţii? Toate discuţiile cu oameni care ar fi putut îmbunătăţi cât de cât acest plafon al sărăciei au rămas vorbe goale, nimeni, se pare, nu-i capabil a face bine. Rău cât încape! Vă sugerăm un mic calcul: ce s-ar alege de acest nou pas spre sărăcirea celor săraci dacă ei, care au “cotizat” în cei 40-45 de ani circa 2000 de dolari ar avea “tupeul” să renunţe la pensii dacă le vor fi returnaţi banii, evident cu dobânzile aferente? Dar cred că înţelepciunea va rezolva şi această (ne) lege…16 aprilie 2001