– Îl apucăm, cum să nu-l apucăm, doar am plătit?! Şi începe o discuţie din tot ce-şi aduce aminte din tumultuoasa lui viaţă.
În starea în care se găsea, vorbăria lui semăna mai mult c-o urlătură sacadată punctată din când în când de scuipatul care-i ieşea din gură ori de câte ori dorea să fie mai ferm sau mai explicit. Doamne, iar mă pedepseşti. Aşa mi-e norocul. Oriunde mă duc, la o petrecere, botez, nuntă, întotdeauna se găseşte un beţiv care neapărat ţine să-mi divulge toate calităţile sau secretele lui, toate facerile de bine şi marea lui bunătate în această nerecunoscătoare lume, de stai şi te cruceşti: cum au putut trăi celelalte generaţii fără bunătatea acestui om meritoriu şi chiar ţi se pare de neimaginat lucrul acesta. Aşa se face că nu există petrecere să n-am eu o asemenea coadă. Lucrul acesta este trist în esenţa lui. Persoana respectivă a avut acele vise, dorinţe, care s-ar fi putut înfăptui probabil. Dar singurul lucru ce nu l-a avut a fost puterea de-a se lăsa de băut pentru a-şi desfăşura marile lui planuri, marile sale visuri, care poate, înfăptuite parţial sau total, ar fi adus bruma de bunătate ce o aruncă acum omenirii. Dacă aceasta era prioritatea. Apoi putea să se mai şi “cinstească”, dar unii nu mai ajung şi trenul acesta.
Şi uite aşa, cât ţine sindrofia eu am “coadă” ce-mi toacă tot timpul şi nervii cu poveştile lor. Cum de mă găsesc tocmai pe mine? De ce ţin ei neapărat să le memorez toate inepţiile lor? Nu pot pricepe de loc. Oare să aibă ei acea convingere că eu voi înfiinţa o societate filantropică, care în 10-15 ani să le ridice socluri de mulţumire? Nu ştiu. Dar ceea ce este sigur este că, atunci când se apropie de mine o astfel de persoană, pentru mine toată distracţia s-a terminat. Eu pot pleca liniştit acasă să mă culc, altă scăpare nu am. Poate că ei în mine văd un nealiniat şi au speranţa să mă convertească la ceva? Acum… aici istoria se repetă. Tipul mă toacă la cap, iar eu stau resemnat. Se vede treaba că sunt un fatalist…
Geamurile autobuzului sunt toate deschise. Vântul se oprise, iar căldura ce i-a alungat pe orăşeni la gârlă începe din nou să-şi spună cuvântul. Toate ar fi fost suportabile de nu ar fi fost tipul… Cu toate că în maşină era mare înghesuială şi mulţi pasageri stăteau în picioare maniera de conducere a şoferului confirma că numai “s-a atins” de băutură.