– Se ştie că fiinţa umană este o fiinţă orgolioasă şi dacă analizăm puţin acest lucru, un om, o viaţă de om, raportat la ceasul universului este nimic, inimaginabil de puţin. Am putea spune că la imensitatea lui, a universului, omul nu este mai mult decât o fărâmitură. Lucrul acesta nu poate mulţumi EUL său, al omului şi astfel, pentru marea trecere a lui prin lume, în care-şi doreşte să-şi satisfacă orgoliul de fiinţă superioară, a conchis că: „Un om nu a trăit degeaba dacă a făcut o casă, a sădit un pom şi a crescut un copil”
Târgul din Rodna este un eveniment marcant, care se repetă săptămânal, sâmbătă de sâmbătă, cu toate că acest eveniment de fapt este un calvar pentru cei care-l frecventează. Pe de altă parte, este o mare ruşine să nu fi participat la el, să nu fi fost văzut acolo, să nu ai tu ce povesti duminică înainte de film, sau de bal, despre ceea ce ai văzut la târg sau ai făcut la târg, ai cumpărat la târg.
Târgul se desfăşoară pe o străduţă gâtuită de numai câţiva metri lungime şi cam de 4 metri lăţime. Prin acest şanţ, tunel sau gât de sticlă, de la cinci dimineaţa şi până la ora 11 se frământă în jur de 3-5 mii de oameni, localnici sau cei veniţi din depărtări.
Aşa se face că parcurgerea acestor metri nu se poate realiza decât parcurgând uneori un metru pe minut, datorită repetatelor frământări faţă-spate, la care chiar dacă nu doreşti să participi eşti obligat, fiind cuplat la acea masă în mişcare.
Presat, cu mâinile pline de bagaje, de cumpărături, de foarte multe ori îl rogi chiar pe vânzător să-ţi scoată banii din buzunar, neavând alte posibilităţi de-a onora comanda. Şi ca toate să fie şi mai “plăcute”, tot pe această scurtă porţiune de stradă mai sunt şi instituţiile de interes comunal: PTTR, restaurantul, fostul han şi altele.
Specific acestui târg este că aici se poate cumpăra pe termen, nefiind obligatoriu să se achite pe moment valoarea cumpărăturilor. Poţi târgui fără nici un ban. La data scadentă te prezinţi cu banii, cu produsele tale sau dacă te-ai tocmit pe muncă, să-ţi faci datoria muncind.
Dacă un om vinde o oaie, tu poţi să-ţi comanzi acea parte din animal care te interesează. Te întorci peste o jumătate de oră şi-o primeşti. Între timp oaia a fost sacrificată şi poţi pleca cu bucata cuvenită ţie. Oamenii “se însoţesc” cum se zice pe aici.