Toate astea îi erau cunoscute Mariei. De când Iosif a venit din armată, cu carnet de şofer, ea este prezentă la toate târgurile, face cumpărăturile dorite, sâmbătă de sâmbătă.
Legumele de regulă sunt aduse din “jos”, aşa cum obişnuiesc să spună pe aici oamenii despre cei din localităţile de câmpie. Cu sau fără treabă, Maria se plimba toată ziua cu maşina.
Iosif avea o maşină aproape nouă, era un Z.I.S. la care de multe ori îi făceau “toaleta” împreună.
Se cunoşteau de când Iosif era ajutor de şofer. Casa ei, mai bine zis a părinţilor ei este aşezată în pantă şi pe lângă ea trec toate maşinile. Trec în mare viteză şi aproape toţi şoferii scot capul pe geamul cabinei ca să-şi “asculte” motorul, să asculte felul cum îi “duruie” la deal, în sarcină, la viteză. Maria îi vedea pe toţi ca-ntr-o revistă.
Şi văzând-o mereu, văzând acelaşi chip, aceeaşi mutră, din acelaşi târnaţ, lui Iosif a început să-i placă de ea.
S-a mai întâmplat ca tot el să o mai ducă şi în târg nu de puţine ori. Aşa au început să se cunoască. Tatăl ei lucrând la mină, uneori îl mai ducea şi pe el în “sus” sau în “jos”. Şi uite că înainte de armată Maria-l avea pe Iosif curtezan, cu toate că abia împlinise 17 ani. După plecarea lui în armată ea l-a aşteptat. La întoarcerea lui din armată ea avea 19 ani, era împlinită ca femeie, era frumoasă, iute la lucru şi la vorbă. Se plăceau şi dacă ne gândim bine se cunoşteau deja de câţiva ani.
În ultimul timp erau împreună toată ziua. Cu toate astea el încă n-o ceruse în căsătorie…
Seară de seară o conducea acasă. Uneori mai discuta cu părinţii, alteori se grăbea, funcţie de cât era de obosit, sau ce chef avea.
Într-o seară, tatăl Mariei l-a chemat în “camera din faţă”. L-a servit cu ţuică, au povestit, cred că despre nuntă. Despre acest lucru Iosif n-a vorbit nimic de la întoarcerea lui din armată.
Înainte de armată, aproape zilnic, îşi făceau planuri despre ce vor face şi cum va fi după ce se vor căsători. După ce spălau maşina în apa Izvorului, se tolăneau prin iarbă şi iar făceau planuri de viitor.