Modul lor de a fi prietenoşi, fără vorbe, ajutându-te “prin prinderea cu mâna” şi nu prin sfaturi, şi aerul acela în care-ţi simţeai persoana protejată nevăzând şi nesimţind nimic altfel, dar simţind tot timpul ataşamentul lor au estompat vicisitudinile muncii şi al locului unde trebuia să lucrez şi am început prin a simţi că totuşi viaţa este frumoasă. Asta era prima fază în care parcă prin ei au început “să-mi coloreze” locul de muncă, prin culorile care le cunoşteam şi eu le doream şi le primeam. În a doua fază, fără să exagerăm, pur şi simplu m-am ataşat de aceşti oameni atât de tare încât şi eu la rândul meu am căutat să le redau aceste dovezi de afecţiune îndrăgindu-i, străduindu-mă şi eu să le amenajez un loc tainic în inima mea. Un loc de suflet prin care puteam comunica fără a vorbi, prin rodirea încrederii frăţeşti, ortăceşti.
– Auzi, îl luă Toma pe profesor, ca să nu mai fii numai tu grizonat şi moş, uite că apare pe şosea o grizonată.
– Bună ziua, ne oferă femeia în vârstă.
– Bună să dea Dumnezeu, ne grăbim să-i răspundem la salut, în cor.
Buia Toma, gazda şi matronul nostru zice:
– Fiindu-mi părtaşi la durerea mea, desigur că aţi observat că mă descurc din ce în ce mai greu cu mersul, cu toate că n-am încă 50 de ani.
M-am lăcomit să lucrez în acea galerie Purcăreţ, muncă datorită faptului că era deasupra casei mele şi nu mai trebuia să mă duc cu maşina, să mă scol cu două ore mai devreme ca să apuc “intrarea în mină”, dar condiţiile de lucru au fost foarte grele. Galeria am început-o într-o toamnă. Toată iarna ne era aşa de frig, pentru că efectiv eram la 10-20 m de afara propriu-zisă. Apoi apele acestea subterane, care zilnic ne umpleau cizmele şi ne îngheţau picioarele, nu ne slăbeau deloc. Tot din cauza acestor ape, de infiltraţii ni s-au spurcat fântânile. De aceea acum nu mă mai ascultă nici picioarele, nici genunchii, de fapt nu mă mai ascultă nimeni. Din miner fruntaş am devenit un “lom” la vârsta la care mă vedeţi.
– Domnule Buia, eşti destul de “verde”, îl încurajă profesorul căruia nu-i convenea ca să mediteze aerul de regrete care a domnit de dimineaţă şi până acuma când au ieşit din cimitir.