Tot timpul îi urmăream pe copii, le cumpăram dulciuri, jucării, ce mai, am dat în mintea lor. După necazul ce l-a avut Maria cu soţul ei, n-am stat deloc pe gânduri, am luat-o că ei nu-i venea a crede c-o mai cere cineva de nevastă. Am luat-o şi nu mi-am bănuit. Am avut o căsnicie fericită. În ultimul timp mă îngrijorează băiatul ăsta al meu, Relu. Băiatul despre care v-am spus atâtea acum are 35 de ani şi are trei copii deja. Pe mine m-au pensionat de la mină, îi încurcam deja, şi pe el, om cu multe meserii, l-au pus pe şomaj. L-a început s-a bucurat, cu bănuţii care i-au dat pe Ordonanţa 22, cele 15 salarii, a crezut că-şi va acoperi “toate găurile”. Abia după ce a primit banii şi-a dat seama că de fapt numărul de găuri a crescut cu o gaură enormă; hrana zilnică a familiei, a celor cinci guri. V-am spus că-i harnic foc. Aşa şi este. Şi-a luat bocceluţa şi a plecat prin ţară. N-a fost mulţumit de ceea ce a strâns, a plecat prima dată în Cehia, apoi în Polonia şi mai târziu în Israel. Prost nu-i, harnic cât trei, dar erau deja formate filierele. Din tot ce a lucrat pe la alţii de abia-şi hrăneşte plozii. Lucrul acesta-l scoate din minţi. Pe unde a fost s-au aciuat toţi răii. Îmi spunea că românii plecaţi, unii au plecat chiar de aici, nu mai aveau ce să facă (îi căuta poliţia) veneau la ei, îi învăţau câte ceva despre limbă, obiceiuri şi când ăştia trebuiau să ia banii se organizau în bande, îi băteau în dormitoare sau barăci şi le luau ultimul creiţar sau coroană. A păţit-o şi Relu, chiar înainte de a veni în ţară. Avea ceva “strânsură”, ăia l-au mirosit şi dacă s-a luptat cu ei şi nu le-a dat banii, i-au rupt o mână.
Acum stă acasă şi numai că nu turbează, atât pentru că-i inactiv, dar şi pentru necazurile ce i se adună neavând bani să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta. Văd asta zilnic, îl mai ajut şi eu cu puţin cu foarte puţin că efectiv nu-i de unde, dar mi-e milă de el, de zbuciumul lui, pe care eu n-am avut parte să le cunosc. Atâta rău niciodată n-a fost pe casele noastre. De fapt el este zdruncinat de mai mult timp, de când s-a dat Decretul cu eliminarea elementelor “rele” de către colectiv. Un ortac al lui fiind vizat de acest fel de punere pe drumuri, excludere din colectivul de muncă, fără a mai avea nici un drept, şi-a pus dinamită în buzunar şi a plecat cu Relu prin Baie. Un cunoscut l-a reţinut puţin pe Relu. La numai câţiva paşi, prietenul lui şi-a făcut contactul electric la exploziv şi în oraş i s-a pulverizat întreaga fiinţă.