De căsătorie încă nici nu putea fi vorba, până nu îşi termina facultatea, să aibă un serviciu, un loc unde să “pună capul”… mă rog… o situaţie care să le dea cât de cât o siguranţă… siguranţa zilei de mâine. Siguranţa ca şi “cuplul” lor să se poată înscrie în marea familie a ţării.
Acum… acum nu au nici ce mânca… Apoi faptul că iubita lui o să rămână gravidă, că ea ar putea să fie marginalizată, hulită, aşa cum “se obişnuieşte“ în asemenea cazuri… În afară de aceste lucruri, acest act sexual – într-o cameră împrumutată, inospitalieră – neavând nimic intim, nimic care să le facă o reală plăcere… Această „pornire a lucrurilor”, ar putea fi fulminantul unei căderi psihice şi morale, nemaipunând la socoteală problemele zilnice care-l mistuiau şi “îi băteau” moralul destul de jos… sau mai ştii?…S-ar putea ca această cameră inospitalieră, doamne fereşte, ar putea s-o treacă pe ea în rândul femeilor frigide, ceea ce i-ar ”frige” inima sa pentru toata viaţa… Asemenea gânduri i se învălmăşeau în cap, în aşteptarea ”momentului”…
În uşă se aud bătăi… Bătăi cu “cifru” prin care ea îşi semnaliza prezenţa, faptul că a sosit… El, ros de remuşcările care i-au răscolit fiinţa… nu îndrăzneşte să-i deschidă uşa… sta pe gânduri… stătea nemişcat… Apoi, în pas de felină, deschide geamul, sare în stradă şi fuge, fuge pur şi simplu. Aceasta era povestirea. După cum s-a derulat ea putea avea şi alte încheieri:
– fata vine să-i spună că nu consideră necesar, să înceapă viaţa sexuală, în asemenea condiţii;
– fata vine, îl găseşte deprimat, îl mângâie, îi alungă gândurile negre şi invocând banalul “fie ce-o fi”, i se dăruieşte;
– fata este de acord, dar o ”impresionează” în mod negativ inospitalitatea camerei; şi s-ar mai putea găsi multe alte posibile sfârşituri.
Fuga băiatului se poate motiva printr-un proces de conştiinţă:
– între persoanele care se iubesc ”aranjamentele” sunt excluse. Nu sunt fireşti;
– responsabilitatea lui e mai mare el fiind deja major;
– îi este frică că în actualele “condiţii” s-ar putea să nu fie capabil să facă ”faţă” situaţiei, lucru dezastruos pentru un bărbat, mai ales când partenera-i va fi soţie.
Ei bine, după citirea acestei istorioare şi cu posibilităţile ei de-a se încheia, lectură făcută în faţa colegilor de clasă, toţi băieţii, dar absolut toţi – 23 la număr – au exclamat un singur cuvânt: FRAIERUL. Cu alte cuvinte, lor nu le-ar fi “scăpat “ o aşa pleaşcă!
– E o optică, Sandule.
– Nu mamă… de ce te grăbeşti ? Doar mi-ai promis !