6-APARATE DE MĂSURĂ a unor mărimi fizice ale curentului electric, sau o comparaţie a acestora de către acei care urmăresc sau supraveghează instalaţiile.Principalii parametrii care sunt urmăriţi într-o instalaţie sunt: tensiunile V, curentul A, puterea activă W, puterea aparentăVA, puterea reactivă VAR, frecvenţa Hz, şi factorul de putere cos Φ. Principiul de funcţionare ale aparatelor de măsură poate fi :
-magnetoelectric pentru măsurări în CC sau electromagnetic pentru măsurări în CA.
Pentru înlesnirea lucrului cu aparatele de măsură clasice nu digitale, aparatele au pe cadranul lor diferite inscripţionări în care se precizează tipul aparatului, utilizarea lui, clasa de precizie prin care se poate calcula eroarea de măsurare, modul de legare a aparatului, dacă se leagă direct sau prin intermediul unor rezistenţe, transformatoare. Dacă se leagă prin transformatoare pe cadranul aparatului există un raport care este identic cu acel al transformatorului de măsură. În cadrul inscripţionărilor făcute pe aparate se mai precizează şi poziţia în care lucrează aparatul şi tensiunea de străpungere a bobinei. Contoarele de curent se află la fiecare consumator şi lucrează monofazic sau trifazic. Electricienii de regulă se folosesc de aparatele de măsură pentru cunoaşterea parametrilor reţelei şi luarea unor decizii de lucru.Pentru repararea acestor “ochi ai electricienilor”, activitatea de întreţinere şi reparaţii este bine pusă la punct deoarece, ori ce aparat care a fost reparat trebuie reetalonat de către un laborator conform Legii Metrologiei şi a protecţiei consumatorului. Aceste reparaţii sunt efectuate de specialişti ISCIR care au drept de panson. Această activitate în practica noastră se reduce la a executa partea de muncă repartizată de specialist, parte care tot el o va reverifica înainte de punerea în probe a aparatului. Lucrările noastre sunt de bobinare, de cositorire a contragreutăţilot sau de echilibrarea lor, de montarea şi demontarea aparatelor iar acelea care nu se mai rentează reparate, de dezafectare a lor şi recuperarea materialelor refolosibile

În anii I, II şi III elevului i s-a predat, în cadrul instructajului introductiv general, un cumul de cunoştinţe privitoare la legislaţia muncii, la organizarea unei societăţi private sau regii autonome, insistându-se asupra aspectelor care îl privesc direct pe cel ce învaţă această meserie.
Tot în cadrul instructajului s-a insistat pe cunoaşterea metodelor de scoaterea de sub tensiune şi prim ajutor, în salvarea colegului de echipă, aceasta constând din primele operaţii ce trebuie efectuate în caz de accident şi din ce constă ajutorul propriu-zis în cazul electrocutării (descheierea hainelor) în locurile unde ele sunt strânse, la gât, mâneci. Asigurarea temperaturii corpului şi respiraţiei artificiale (gură la gură, gură la nas, Silvester, Schaffaer). În cazul unui traumatism – cum se imobilizează un braţ, piciorul sau corpul, în cazul ruperii coloanei – oprirea hemoragiei şi transportul rănitului. Iar în cazul unei răni mecanice, termice, electrometalizare, cum îngrijim, dezinfectăm şi pansăm o rană.
Cunoscând aceste măsuri de prim ajutor şi fiind capabil să le pună în aplicaţie, din cele patru condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un om pentru a deveni electrician, una este îndeplinită.
Este vorba de ultimul criteriu cerut, din cele patru impuse de NTS, dar fiind vorba de oameni, această cerinţă nu trebuie s-o considerăm ca fiind ultima. A fost ultima în înşiruire (este normal că nu pot fi scrise toate la nr.1), dar cine nu este capabil să-şi salveze colegul, tovarăşul de muncă, uneori chiar meşterul, care l-a învăţat meserie, nu merită şi nu poate fi electrician.
Pentru instructajul tehnic, altfel numit “Norme de Tehnica Securităţii Muncii” (NTSM) la fiecare operaţie, la fiecare fază, el a completat la sfârşitul fiecărui an, unde se găsesc normele pentru toate operaţiile prezentate în carte şi avizate pentru data la care este scrisă cartea de către Departamentul Energiei Electrice din cadrul Ministerului Industriilor.
Cunoscând normele tehnice de protecţie a muncii, elevul va cunoaşte modul de efectuare a operaţiilor, manevrelor şi reparaţiilor într-un mod nepericulos pentru integritatea corporală a lui, a colegilor şi a întregii instalaţii ce le deserveşte. Aceste lucruri fiind cunoscute şi verificate şi modul de execuţie, practicantul realizează şi punctul trei din cele patru condiţii impuse unui individ pentru a putea executa meseria de electrician.
Amintind că prima condiţie este ca practicantul să fie sănătos psihic şi fizic, iar ultima care şi-o dobândeşte nu numai în perioada strict alocată însuşirii meseriei, ci toată viaţa, avem câte ceva de completat la cunoştinţele ce le-am decantat.

Această calitate, cunoaşterea meseriei de electrician, se constată în urma unui examen – test dat în faţa unei comisii, desemnată de organele de drept, la acea dată (şcoli, primării).
Cunoştinţele de execuţie, prin care putem efectua ceva: o piesă, un manşon, o linie, un tablou au fost expuse în cei trei ani parcurşi până acum, având în anul I lăcătuşerie; anul II linii electrice aeriene, în cablu şi instalaţii electrice interioare şi exterioare, până la medie şi joasă tensiune şi în anul III cele mai importante aparate, motoare şi transformatoarele electrice.
Ca un caracter al meseriei de electrician, în funcţie de părţile componente descrise ale instalaţiilor şi maşinilor electrice, în funcţie de defectele înşirate pentru fiecare componentă a meseriei de electrician, anul IV dă posibilitatea electricianului să-şi dezvolte reflexele, cimentarea cunoştinţelor, atât electrice cât şi cele de decizie, în cazul unui defect sau avarie, prin efectuarea temei: electricianul de tură care este atribuţia de serviciu, cu sarcini complexe şi uneori cu fenomene neaşteptate, realizând în mic, la nivelul unei secţii, atelier, toate îndatoririle ce-i revin din regulament, norme şi conduita meseriaşului în acest sector, ce impulsionează absolut toate sectoarele economice şi prin care se va realiza civilizaţia secolului în care trăim.
În acest caz ca primă îndatorire se va studia art. 11 şi 12 din Decretul 400/1981.
Art. 11 – Muncitorii şi celălalt personal operativ răspund nemijlocit de funcţionarea, în condiţii de siguranţă şi potrivit regimului de lucru aprobat, a instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor pe care le au în primire, în care scop au următoarele obligaţii:
a) Să cunoască caracteristicile constructive şi funcţionale ale instalaţiilor, utilajelor, maşinilor la care lucrează, să aplice întocmai normele de funcţionare şi întreţinere a acestora, de protecţie a muncii şi prevenire a incendiilor;
b) Să asigure, potrivit prescripţiilor tehnice, supravegherea permanentă a instalaţiilor, utilajelor şi a celorlalte mijloace încredinţate, să verifice buna funcţionare a dispozitivelor de siguranţă, aparatura de măsură şi control;
c) Să folosească şi să păstreze, în conformitate cu prevederile stabilite, echipamentul de protecţie şi dispozitivele de siguranţă;