VIEZULELE ŞI DIHORUL
La poala unui deal plin de hârtoape
A apărut sătucul de vacanţă,
Naturii să-i pretindă toleranţă,
Să fie şi sălbăticiuni pe-aproape.
Un viezure ar face alianţă
C-un dihor care trage la agape:
“Pe lângă oameni stai cât mai încape
Mirosul tău simţit de la distanţă…”
“Eşti un bondoc porcos şi cu mustaţă,
Bursuc ursuz şi nu lucrezi pe faţă”,
îi zise dihorul, cam pe măsură.
Cum viezurele-a eşuat, se duce,
iar dihoru-n putoarea lui… seduce;
Dar nu şi-au reproşat că ambii fură.
CUIUL
Infipt c-un scop precis şi-n camarilă,
Obiect bătut în cap indispensabil,
în treburile obştii-i venerabil,
Când îmbinarea lumii e facilă.
Zici “Cui pe cui se scoate.”
Ce afabil! Sau “Pune-ţi pofta-n cui!” Halal idilă!
“Eroul” e-n postură dificilă,
In inimă înşurubat durabil.
De “Cuiul lui Pepelea” nu-s departe,
Că nerozia este prinsă-n cuie,
Că într-un cui atârnă limba şuie…
Aş vrea, în jocul de cuvinte-aparte,
Răbdarea vremii de-mi va fi destulă,
Să-nvăţ povestea cuiului ca sculă.
EXCLUSIVISM
De politici mă dezbar,
Numai vinul – nu-n răspăr –
E-adevăr!
FĂRĂ EXCEPŢIE
Am auzit-o-ntre bigoţi
(Şi nu te-ndeamnă să socoti):
“Să fii ca toţi!”
Ioan Şiman
PROTESTUL MĂGARULUI
„- Nu sunt de acord să-i numiţi măgari pe politicienii voştri pentru că nici eu nu v-am numit pe voi fazani atunci când i-aţi ales”.
