funcţie de influenţa epigramei rostite în câmpul de acţiune. Orice curte trebuie să aibă un bufon licenţiat în stârnirea bunei dispoziţii, astfel că epigrama-calambur îşi desfăşoară fişicul prin ironizarea unei deziluzii, mizând pe deosebirea de sens a cuvintelor asemănătoare formal: Când zboară singuri în vacanţă / Facilităţi au în valută, / Iar pentru orice siguranţă / Au lângă ei o… paraşută. (Politicienii şi avionul, de Viorica Găinariu).
Epigrama perisabilă se axează pe luarea în derâdere a unei situaţii sau personaj notoriu, care la un moment trece în arhivele subiectelor abordate de publicul larg. Autorul mimează un lobby pentru starea materială a politicianului: Fiţi miloşi, îi daţi de-o pită / Să se-nchege în „suită”, / Geoană, neavând mătuţă, / S-aibă casă, s-aibă „uşă”. (Geoană se plânge că n-are casă, de Toma G. Rocneanu).
Perechea domniţă-cavaler îşi epuizează farmecul într-o intimitate prăfuită, unde comicul situaţiei conturează epigrama umoristică: Mulţi ani au trecut cu dor… / Azi îşi spun doar somn uşor; / In odaia conjugală / E consens la… sforăială. (După nunta de aur, de Aurelia Velea).
Acum, sistemul juridic al oricărei organizări e unul infim şi luat la ţintă de ochiul epigramistului prin epigrame juridice sau pamfletare: El pozează că-i cinstit, / Zice că s-a cuminţit, / Astăzi nu mai vrea plocoane / Ci doar „ mici… comisioane “. (Funcţionarul de azi, dc Nistor I. Bud).
Am încercat să relatez tipologia de epigramă din creaţia epigramiş-tilor băimăreni, tară a epuiza tematica în care sunt posibile noi investigaţii.

Prof. Raluca Mărginaş

ZODIA SĂGETĂTORULUI

MIHÂI BODNAR

Nu toţi îmbătrânesc ia fel

Unii au îmbătrânit
Tot lucrând,
Alţii s-au hodorogit
Tot lingând.

TOMA G. ROCNEANU

“Datina”
Faci urări, de sărbători,
Şi-uiţi de partea suferindă,
Dar chefliii – nu-i masori?
Cât e anul ci… colindă!

In memoriam

MIHAI BODNAR
(8 NOV. 1944 – 30 OCT. 2009)

Se zice că prin umorul bine realizat, învingi orice. Chiar şi moartea, spune o butadă a poetului grec din antichitate: Anaxagoras. De limbajul sobru, cu alură morganatică nu se teme Cea cu Coasa, dar de guleaiul, votca şi tutunul spiritual al lui Ivan Turbincă, da!

Mihai Bodnar, care a fost unul din liderii rafinaţi ai Clubului “Spinul” din Baia Mare, a avut parte de viaţa lui – atâta cât a fost – de o abordare hazoasă a unei realităţi ce nu prea se are cu simţul umorului. Şfichierea tarelor unei societăţi cu dantura politică în pioneze, a fost marele lui atu. A fost un epigramist şi-un om de cultură ce şi-a făcut o platoşă impe-netrabilă din jocurile simandicoase de cuvinte, din probozirea prostiei omeneşti, oriunde a întâlnit-o. Fie în
Dragomireştiul natal, fie mai târziu, lovindu-se de stupizeniile groteşti ale aşazişilor “telectuali”, analfabeţi în viaţă, din moment ce erau cocoţaţi la cârma puterilor efemere, de care, bunul meu prieten şi comiliton râdea în hohote sau privea prostia semenilor cu îngăduinţa celui care ştie că-n viaţa asta “totul e deşertăciune”, vorba Ecleziastului din Biblie. De altfel, îmi cita des fragmente din “Cartea Cărţilor”, mai ales când observa sem-nificativ semidoctismul pe care-1 întâlnea la fiecare pas. Şi de care scăpa uşor, convertindu-1 în catrene scânteietoare sau epigrame impre-vizibile cu poantă de final, cum stau bine oricărei vorbe de duh autentic.
Mihai a plecat la cele veşnice lăsând în “Tolba cu ţepi” înţepături pentru Baba Cloanţa, care neavând simţul umorului, ajunge la alte adrese decât cele care trebuie

Ion Burnar

Colegii şi prietenii de la Clubul “Spinul” aducem un pios omagiu celui pe care îl vom purta veşnic în sufletele noastre.

Intrebare

Şi mi-a spus că s-a spetit
Cât în viaţă a muncit;
Insă eu l-am întrebat:
Cum, tu nu lucrezi la… Stat?

Mihai Bodnar

MEMORIA TIMPULUI

ION I. PAVELESCU
1889- 1924
Maestrului Macedonski

Maestrul recita cu foc
Celebrul său “Calvar de foc”!
Pe când mai palizi decât varul,
Discipolii urcau calvarul…

Lui I. Brezeanu

Precum o floare din grădină,
Gâtlejul său cel însetat,
Acolo unde e udat
Şi dânsul prinde rădăcină.

MIRCEA PAVELESCU
1908- 1980

Confesiune

Eu, care sunt o fire pătimaşă,
Până-am ajuns să-mi cuceresc
femeia,
Am cheltuit răbdare uriaşă,
Dar infinit mai multă după-aceea!

Bigotism

Nu-i un gurmand vecinul meu –
Mănâncă ce dă Dumnezeu
Şi bea, când soarbe vinişorul,
Ce dă Ion “Botezătorul”.

ION C. PENEA
1911-1945

Unui bard

Ti-am văzut mai ieri nevasta
Intr-un magazin de mode
Şi-am ghicit pe loc năpasta:
Nu te-achiţi cu zece ode!

AURELIAN PĂUNESCU
1894-1986

Minijupa

O ştiam c-o fustă lungă,
Dar scurtând-o tot mereu,
In curând o să ajungă
Unde vreau s-ajung şi eu!

Cărţile

Aruncai în foc şi zgură
Cărţile, să-mi dea căldură,
Dar şi arse – fără vină –
Cărţile tot dau lumină.

I.GR. PERIEŢEANU
1879- 1959

Unui curtean

Curtea ce i-o faci, amice,
Doamnei Y grec, de vreun an,
Poţi s-o laşi în părăsire,
C-a ajuns curat maidan !

Unui soţ

Imi zici în glumă, fluturaş,
Şi pentru asta nu-ţi fac vină;
Am fluturat, ca un poznaş,
Chiar pe la tine prin grădină.

Culese de I.S