Ginecologul

Lui, doar, Domnu-i hărăzi
Cu puterea sa măreaţă,
Ca sa vadă intr-o zi
Câte mulţi nu văd o viaţă.

Nora

Tipa cu o viaţă acră –
Se hrăneşte cu verdeaţă –
Căreia, pe lângă soacră,
Criza-i pare o dulceaţă.

Ioan Firte Adi

Agronomul deputat

In genunchi a stat sub boltă
Să se roage de recoltă,
Dar acuma omul este
Deputat cu trei… neveste.

Apropo de nepotism

Iar şi-a promovat nepotul
Să ne facă zile-amare,
Căci aşa e idiotul,
Când ajunge şi el mare.
Nistor I. Bud

Iubirile ştiute

Când „Iubirile ştiute”
Suni pe-atâtea file-aduse,
Câte oare-s cele-avute,
Dar nespuse?

Mihai Baicu-Capu

Jurământul medicilor
Aceia care au jurat
Cu “patriarhul” HIPOCRAT,
Acuma spun că tare au greşit,
Căci n-a fost ca ei – (H)IPOCRIT!

Sfat către părinte

Cu copii poartă-te frumos,
Căci, de nu le eşti de vreun folos,
Işi arată de îndată stilul
Şi-ţi aleg cam prea departe-azilul!

Mircea Micle.

Ne ardem cu…guvernarea agriculturii

Cultura de miniştri creşte,
Corect să ţină „sub control”
Cum pronia ne potopeşte,
Dar nu ne scapă de pârjol…

Norocul

Un infam dorit prosteşte,
Care intră şi prin dos,
Unde e, dar şi lipseşte:
La fălos spre… mai fălos.

Ioan Şiman

DEVIZĂ
Să nu te plângi niciodată de ce ţi-a oferit soarta; întreabă-te, mai degrabă, ce ai reuşit tu sâ-i smulgi!

Pentru concursul anual am reţinut următoarele epigrame:

Mioritică

La români eu văd, se poate,

Şi în lume-i unic caz,

Dacă cui pe cui se scoate,

Facem haz şi de necaz!

Ca ardelean

Cu maturitate,

Cuget bine şi vă spun:

Cui pe cui se scoate,

Dacă n-ai un “cleşte” bun!

Intrebare

Analist modest,

Mă gândesc, se poate,

“Cui pe cui se scoate”,

Dar şi “CUI PRODEST”?!

Gh. Constantinescu, Braşov

Soluţie

Tare pârnăiaşul Nae,

Incântat de gestul lui,

Ca să iasă din pârnae

Şi-a înfipt în cap un cui.

Perseverenţă de demnitar

Contestaţi mereu de gloată,

Ţin ca vita de proţap,

Mulţi ar vrea din post să-i scoată,

Dar sunt prea… bătuţi în cap.

Lupta pentru putere

Un partid, mizând că “poate”,

Se înfige – ca un cui,

Vine ait partid şi-l scoale

Şi se vâră-n locul lui.

Constantin Cristian, Galaţi

Cheful

Când bea, i-e rău, cum să vă spui,

El zace-o zi sau două, poate,

Şi-ar pune omul “pofta-n cui”,

Dar “cuiul, (vai), pe cui se scoate”!

Unuia care se droghează

Clar motiva, cu minte trează,

In unul dintre monologuri,

Că permanent el se droghează,

Doar, doar va mai uita de droguri.

Pecetea răului

Trecătoare-n lume-s toate,

Dar în sinea mea îngân:

Chiar de “cui pe cui se scoate”,

Dar amprentele-i rămân!

Vasile Larco, Iaşi

Cugetare

Stă vecinul şi socoate

Lângă-un păhărel de prune:

Dacă cui pe cui se scoate,

Cleştele la ce sunt bune?

Cui pe cui se scoate

La masă, cu-o sticluţă-n mână,

Turna de zor în ritm acerb…

– Ce faci, Costele, cu-a bătrână!

– Nimic, verific un proverb!

Mă simt la cap cam turburel.
Precis e-un cui de tămâioasă…
Incerc de ieri c-un Otonel
Şi-al dracu’ cui, nu vrea să iasă!

Nicolae Nicolae, Caransebeş

“Cuipe cui se scoate”

Bea pan’ nu mai poate,
De beţiv e aura,
“Cui pe cui se scoate” …
Dar rămâne gaura.

Din zori

Euforic toată viaţa,
De la sticlă nu se-abate
Şi aşteaptă dimineaţa …
C-atunci “cui pe cui se scoate”.

Conctantin Mândruţă, Piteşti

Cui pe cui se scoate

De când soţia 1-a lăsat
Umbla mereu tot mort de beat,
Dar când mai dă să se trezească
O face doar să se… pilească.

Idilă cu vecina
Fiind femeia nimănui
A însemnat să-i bat un cui,
Aşa a început năpasta,
Dar i l-a scos din cap, nevasta!

Gavril Moisa, Cluj

Premierul şi interpelarea

Cui să cerem azi servici’?
Cui, mai des dreptate?
Vă promit solemn aici:
Cui pe cui… se scoate.

Remediu

Când nevoile-s premiza
Capu-n ştreang, ades să-l pui,
El găsi să-nvingă criza;
Zi de zi se face cui.

Ionel Negruţ, Brăila

EUGEN DEUTSCH
IAŞI

In Olanda

Când prin Olanda m-au condus
Amicii s-au purtat frumos,
Fiindcă-n ţările de Jos
Nu mă puteau privi de sus!

La Nissa

Când vezi fetiţe multe-n jur,
Golaşe, demne de-un sărut,
Iţi spui că EVA s-a născut,
Direct din Coasta… de Azur!

In Danemarca

Când, căutând fantoma lui Hamlet,
Fa un vestit castel făcui popas
Şî-“a fi sau a nu fi?” mi-am spus discret,
Imi pare, fără spirit am rămas

Un critic… la Istanbul

Când critică pe alţii, e un zbir,
(Deşi nu prea refuză un… ciubuc);
Dar când crează, Marele Vizir … e eunuc!

(Din voi. Ocolul pământului în 80 de epigrame -2009)